“Ce aduna vantul, imprastie diavolul…”Ganduri in avion…

Facebooktwittergoogle_plusredditlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditlinkedinmail

(All time classic, 09.06.2008)

Da, in acest caz sunt intotdeauna un mincinos. Nu pot afirma contrariul. Dar am de asemenea argumentele mele, cred. Daca avionul meu decoleaza la 07.50, trebuie sa fiu la aeroport la 06.50, cu cel putin o ora inainte. Daca ii spun acest lucru soferului de taxi, va ajuge tarziu la mine (incercand sa mai ia un client intre timp) si ma va duce la aeroportul Eleftherios Venizelos (aeroportul din Atena) la 07.00 – 07.10, asigurandu-ma ca „nu este nicio problema” si ca „oamenii vor intelege”. Prin urmare, ii mint intotdeauna, decaland ora reala cu 30 de minute. Si ghiciti ce, intotdeauna ajung la timp, niciodata mai devreme…

„Ai vreun client (prost)?”
Ma gandeam la acest lucru in timp ce imi incarcam bagajele in taxi. Sambata, la ora 06.00, plecam spre Bucuresti, dupa un program de 17 ore de munca vineri. Discutia in drum spre aeroport a fost cea obisnuita: combustibilul foarte scump, parerea lui conform careia 95% din locuitorii Atenei o duc foarte rau zilele astea, moartea unui actor faimos si teoriile conspirationiste despre cine l-ar fi putu ucide. Ah, si bineinteles (ca de obicei), a incercat sa ma intrebe daca nu cumva am vreun client (prost), care ar fi interest sa cumpere ceva foarte scump pe o insula, dar „la cea mai buna locatia de acolo”. (E un om bun, il iert…)

Intarzierile tipic romanesti si grecesti…
In aeroport lucrurile au fost destul de normale. Ca de obicei (in zilele noastre) numarul mare de pasageri romani (aspect care continua sa ma surprinda, cand imi amintesc ca in urma cu 3 ani era un pasager roman la 3…zboruri). De asemenea un om in varsta care a vorbit cu mine intr-un dialect romanesc foarte „dificil”. Initial chiar am crezut ca are o problema de sanatate, apoi am inteles ca are nevoie doar sa vorbeasca cu cineva si m-am oferit sa fiu eu aceea persoana, avand posibilitatea de a asculta atat de multe lucruri importante (banuiesc).

Apoi o intarziere de cateva minute din cauza obisnuitei romance imbracate sexy (cu un machiaj perfect la acea ora matinala, de parca s-ar fi trezit la 04.00 sa se aranjeze sau pur si simplu nu a dormit) care nu poate termina shoppingul la timp si tipicul grec care intarzie, care este in plus si arogant cu angajatii aeroportului. Rutina…

Dezvoltatorul din Atena, Londra si …Venetia!
Am intrat in avionul pe jumatate gol si am mers direct la locul meu. M-am….privit pe mine insumi si am privit in jurul meu. Numai cateva doamne in spatele meu, citind o… revista serioasa, plina de informatii, „Star”. Eram asadar singur, eu, eu insami si eu…eram foarte oboist, dar in acel moment nu puteam sa dorm. O discutie pe care o avusesm cu o zi in urma era inca in mintea mea.

Domnul cu care m-am intalnit vineri (una dintre intalnirile mele) este unul dintre cei mai importanti dezvoltatori pe segmentul de proprietati high-end (pentru cei care nu stiu, sa numim proprietatile high-end casele de lux scumpe). Activeaza de asemenea in Londra si in… Venetia(!), un lucru care m-a impresionat. Fara urma de vanitate, a venit sa ma ia de la ultima mea intalnire si m-a condus la sediul lui. Daca nu ai acorda atentie fetei lui, ai spune ca este un tip obisnuit, imbracat casual si conducand o masina mica. Dar ochii lui era descrierea perfecta a ceea ce eu numesc „stralucire din inteligenta”.

Romanii bogati epateaza cat pot de mult
Am inceput sa vorbim despre lucruri lipsite de importanta si in curand conversatia s-a indreptat catre povestile unor oameni bogati. Radea de situatia din Romania, unde cei (prezentati ca fiind) bogati apar zilnic in media pentru 1.000.000 de motive diferite. I-am impartasit convingerea mea ferma ca in acesta tara (ca si in multe altele, inclusiv Grecia), oamenii nu inteleg un lucru: Au impresia ca daca cineva are bani, este totodata inteligent si important. Inchid ochii cand vine vorba despre modalitatea prin care a facut avere (sau daca a muncit catusi de putin pentru a o face) si pun pret pe contul lui bancar sau pe felul in care traieste (si de obicei in Romania anului 2008 oamenii incearca sa epateze cat mai mult cu putinta, cheltuind banii cu o lejeritatea extraordinara, aruncand in stanga si in dreapta fara sa se gandeasca prea mult).

A mostenit 3 miliarde de dolari acum 20 de ani, iar acum locuieste la parterul unui apartament inchiriat
Asadar, au inceput sa curga o gramada de nume, printre care cei mai celebri greci, incepand cu secolul trecut. Rezultatul a fost impresionant: „Ia exemplul oamenilor foarte bogati ai trecutului si al copiilor acestora. Aproape 90% dintre ei si-au pierdut averile in doar cateva decade. ” Grecii mitici, cu rauri nesfarsite de bani si proprietati pe tot globul au lasat mostenire copiilor lor averi care erau aproape imposibil de numarat. Rezultatul? 90% dintre acesti copii au reusit sa isi piarda banii atat de repede, incat socheaza. Cel mai elocvent exemplu: Fiul unuia dintre cei mai bogati magnati greci, copilul pe care Primul Ministru aproape ca l-a implorat sa il intrebe pe tatal sau daca ii acorda o audienta pentru 1 minut… A mostenit peste 3 miliarde de dolari in urma cu doar 20 de ani, dar astazi traieste la parterul unui apartament inchiriat in Elvetia, din banii prietenilor tatalui sau…

Pe cine respect
Conversatia a continuat la nesfarsit. Si continuam sa imi amintesc fiecare detaliu din ea, in timp ce eram in avion, zburand acum deasupra partii de nord a tarii mele. Aproape ca am obosit sa discut zilnic cu prietenii mei romani despre „banii” anumitor persoane, bani care nu ma impresioneaza deloc. Respect oamenii pentru mintea si personalitatea lor, indiferent daca au sau nu bani. Pot de asemenea sa ii respect daca au reusit sa creeze o avere, muncind din greu, sau avand idei destepte, sau dezvoltand niste abilitati speciale. Nimeni nu are parte de respectul meu doar fiindca a vandut un teren cu milioane (pentru care nu a platit niciodata nimic, doar l-a mostenit), sau doar pentru ca tatal sau ii da bani, sau pentru ca apare ca primul om al unei companii. Ma intereseaza sa descopar mai mult felul in care gandeste, felul in care abordeaza viata, valorile si strategiile de viitor, sau poate ceea ceea ce ar putea sa ma invete. Contul lui bancar mic sau mare nu are legatura cu potentialul sau ca persoana sau cu respectful meu.

„Ce adun vantul, imprastie diavolul”
Doamnele din spatele meu au continuat sa discute, folosind de multe ori cuvantul „bogat”. Era evident ca le plac oamenii bogati. Am avut o aterizare lina si foarte curand eram in autobuz, indreptandu-ne catre terminat. Langa mine doi greci discutau si l-am auzit pe unul dintre ei spunand cu voce tare o veche expresie greceasca” Ce aduna vantul, imprastie diavolul”. Reamintesc aceste cuvinte tuturor prietenilor mei care sunt fascinatii de banii unora (uitand restul) si sunt pregatit sa pariez pe ceva: Luati topul celor mai bogati 100 de oameni din Romania, realizat de publicatii. Daca dupa 10 ani macar jumatate dintre ei vor continua sa aiba macar jumatate din suma anuntata azi, ma puteti pune sa renunt la orice. ( Dar am uitat, in Romania majoritatea oamenilor traiesc numai pentru ACUM, nici macar pentru maine. 10 ani sunt ca 10 vieti dupa…)

PS. Mult noroc Romaniei astazi, joaca impotriva Frantei. Toate cele bune lui Cristian Chivu si colegilor lui…

2010. Acestea erau gandurile mele acum in urma cu doar doi ani. In present, un numar in crestere al „celor considerate bogati” pierd batalia si intra in faliment sau pur si simplu dispar. Si suntem de abia la mijlocul acestui process…

Facebooktwittergoogle_plusredditlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditlinkedinmail

Ce părere aveţi?