“Se pare ca am ajuns,bine ati venit la “capat”

Acest articol a fost publicat pe data de 16.02.2010

In perioada 2004 – 2007 am putut observa cum preturile cresteau fara incetare in fiecare zi a fiecarei saptamani. Pe parcursul acestei „curse” aveam un prieten care ma suna lunar. Dupa formalitatile de rigoare, se ivea incontestabil intrebarea lui: „Deci, Domnule Roman… inca mai faceti catarari acolo?” Se refera la preturi… Unde sunteti acum? La ce inaltime?” Fiind grec, de origine din Katerini, care e situat foarte aproape de (faimosul) Munte Olymp, raspunsurile mele descriau intotdeauna repere montane. La inceput ii vorbeam despre radacini, apoi am urcat tot mai sus… ajunsesem deja in 2008 cand i-am spus ca atinsesem piscul Mytikas, cel mai inalt al Greciei, 2.918 metri.

Miticul munte al celor 12 zei greci nu este suficient de inalt sa tina pasul cu nivelul preturilor din 2008. Cand am auzit „Mytikas” pentru prima data, prietenul meu a inceput sa rada… „Nu poti compara Romania cu Anglia sau Franta” iar replicile viitoare au fost invariabil de genul „Stii, pe Mytikas nu poti sa respir bine, vei ameti daca stai prea mult”. Apoi lucrurile s-au schimbat…

Preturile au inceput sa cada in ultimul trimestru al lui 2008. Pe parcursul lui 2009… „am coborat de pe munte” foarte repede. Cat de repede? Din varful muntelui am ajuns la nivelul marii si foarte curand ne-am scufundat in ea. Scaderea minima a fost de -30% in vreme ce preturile au cazut cu pana la -90% de la nivelul lor artificial, de pe piscul „Mytikas”.

M-a sunat din nou in primele saptamani ale anului. „Cat de bine stii sa innoti?” m-a intrebat. „Suficient de bine pentru a face fata situatiei. Dar acum a sosit momentul scufundarilor in mare si chiar ca faimosul Jacques Cousteau sa redevina activ”. „Este chiar ATAT de rau?” „Sa spuneam ca s-au repus in ordine lucrurile, in jumatate din cazuri. Cealalta jumatate insista sa fie… alpinisti, refuzand sa accepte ca preturile sunt altele in ziua de astazi”. „Bine, deci am ajuns la cel mai de jos nivel, la capat?”

Aceasta e intrebarea pe care toti o au astazi in minte. „Ar trebui sa investesc acum, sau ar trebui sa astept ca preturile sa scada si mai mult?” In acelasi timp sunt multi altii care se intreaba „ar trebui sa vand acum sau ar trebui sa astept ca preturile sa mai creasca in lunile ce vor urma?” Raspunsul nu este simplu, dar este suficient de clar cred:

• Economia romaneasca va resimti imbunatatiri in 2010. Ne asteptam la masuri „dificile” care sa resolve multe din problemele trecutului. Asta nu va insemna ca oamenii vor avea parte de zile mai bune anul acesta. Ar trebui sa asteptam 2011 pentru ca acest lucru sa se intample.
• Unele banci vor incepe sa acorde imprumuturi. Aceste imprumuturi insa nu se estimeaza a fi ieftine.
• Daca cineva vrea sa vanda cu adevarat, accepta un pret care este suficient de atractiv pentru cel care vrea sa cumpere. Acest lucru a inceput sa fie vizibil de la inceputul acestui an, avand in vedere ca avem mai multi investitori care iau in considerare o intrare pe piata.

Sunt de parere ca in prima jumatate a anului, poate chiar si in a doua jumatate, vom intelege ca am atins „fundul” pietei. Aceasta nu inseamna ca piata isi va reveni in curand. Dar oricine vrea sa intre nu va mai avea nicio scuza sa mai astepte. Da, inca exista multe persoane neserioase. Potentialul Romaniei in anii ce vin insa este excelent iar acum intalnim multe persoane rezonabile cu care sa avem de-a face. In acelasi timp, multi altii care vor sti sa se organizeze cum trebuie vor putea vedea clienti seriosi si tranzactii „pe masa” pentru prima data in ultimele 18 – 24 de luni.

Situatia se poate prelungi incepand cu 6 luni pana la nimeni nu stie exact cat. Dar perioada a demarat (iar pentru anumite categorii de proprietati care au ca si clienti romanii nu se va dura prea mult). Asa ca daca va place… sa innotati, acesta este anul vostru!