“Dacă nu poți evita un viol, măcar încearcă să te bucuri de el”

Cand domnul s-a dus sa vorbeasca cu noul venit, Grigoris s-a intors si s-a uitat la mine. Pantofii lui erau albi, ca si ai mei. Hainele lui erau pline de praf, si ale mele la fel. Fetele noastre erau murdare. Si-a ridicat bratele la nivelul umerilor…

– “Sunt disperat. Ce este cu circul asta? Ne cred cumva atat de prosti?”
– “Se pare ca da.”
– “Dar cum este posibil? Avem bun simt, cum ne pot spune aceste minciuni ridicole?”
– “Fratele meu drag, imi tot spuneai ca profesia mea este usoara. Bun venit in lumea mea, lumea agentilor imobiliari si aconsultantilor din Romania”.

Grigoris era foarte suparat si a continuat micul nostru dialog…

– “O sa le spun eu lor… cum isi permit sa ne faca asa ceva?”
– “Ah, nu te obosi. Pentru ei sunt doar “afaceri ca de obicei”, de fapt s-ar putea chiar sa creada ca ne fac un favor”.
– “Cred ca glumesti… Ma simt de parca imi violeaza mintea, o sa explodez!”
– “Nu pot. Imi violeaza mintea…”
– “Uite, daca nu poti evita un viol, macar bucura-te de el”…

L-am vazut pe domn intorcandu-se la noi dupa doua minute. M-am uitat la Grigoris si…

Strada Visinilort, Bucuresti. Marti, 20.00
Grigoris Papageorgiadis este fratele meu. Suntem trei frati in total, iar el este cel mijlociu. Daca mi-ati cere sa va dau definitia unui caracter “cool” (linistit) v-as propune sa il cunoasteti pe el. El combina spiritul de afaceri cu putina arta si cu o abordare intelectuala a lucrurilor. In plus umorul lui iti poate “rupe oasele” cum spunem noi in Greaca.

In acea seara calduroasa din 2008, stateam in biroul nostru anterior din strada Visinilor. S-a intamplat sa fie in Romania in aceeasi perioada in care eu cautam terenuri in jurul orasului, pentru cativa client ai nostri. Pentru el, care se ocupa de cu totul altfel de lucruri decat asta, ii parea a fi ceva foarte usor de facut…

“Ok, muncesti mult, dar cred ca exagerezi. Nu este atat de greu sa gasesti proprietati bune…”
Era vara si dupa inca o zi grea, stateam amandoi tolaniti in scaun. Grigoris bea un cafe frappe Grecesc, eu imi urmam dieta cu numai a 4 inghetata pe ziua respectiva (nutritionistul a spus nu mai mult de 4). Eu imi verificam actele, devenind din ce in ce mai nervos…

– “Trei clienti diferiti vin saptamana viitoare. Am lucrat atatea zile si tot nu am reusit sa am ceva foarte bun in portofoiu…”
– “Poate ai gresit undeva. Cine stie?” a spus Grigoris…
– “Nu cred. Este foarte greu sa gasesti proprietati bune zilele astea…”
– “Ok, te inteleg. Muncesti prea mult, dar mai cred ca si exagerezi. Nu este atat de greu sa gasesti proprietati bune” Grigoris insista.
– “Si care este strategia secreta a succesului?”
– “Poate esti doar prea obosit si faci greseli”.
– “Si atunci ce propui?”

Fratii mei nu au fugit niciodata de munca…

– “Uite, voi merge si eu sa vad proprietati. Voi incepe de maine.”
– “Dar nu cunosti Bucurestiul atat de bine”
– “Uite-te la expert si la rezultatele lui.”
– “Esti sigur? Este o slujba sangeroasa…”
– “Exact, este o slujba sangeroasa dar cineva trebuie sa o faca”, Grigoris nu m-a lasat sa ma opun opiniei lui…

Programul a fost modificat, s-au data telefoane, totul era aranjat pentru marti dimineata…

Satul 1 Decembrie, Judetul Giurgiu. Joi, 08.00
Am plecat de acasa la 06.45, imbracati bine (elegant, la patru ace), trebuind sa ne intalnim cu niste “persoane importante” dupa-amiaza. Trebuia sa traversam orasul si sa ne indreptam catre Sud, unde colaboratorii nostri ne asteptau. Am aranjat intalniri la fiecare 30 de minute, incercand sa tinem pasul cu programul. Impreuna cu colegul meu Liviu, am ajuns la prima intalnire la aproximativt 07.50. O benzinarie pe Soseaua Giurgului…

Un BMW albastru ne astepta… L-am urmat (cu Dacia noastra alba Logan) si am ajuns la prima destinatie, satul 1 Decembrie. Apoi am mai “explorat” si Jilava si satele din imprejurimi, pana la Calugareni. Pentru mine era o zi tipica, dar nu si pentru fratele meu…

Am ajuns acolo pe la 11.30. Un minunat agent colaborator ne-a asteptat pe autostrada si ne-a indrumat in dreapta. Dupa 4 kilometri de drum noroios, am ajuns la a -11-a proprietate a zilei…

“Sunt beti sau ce?”

Grigoris a marcat si aceasta proprietate. Semnul de langa ea era destul de clar, inca un mare X.

– “Sunt beti sau ce? Ne arata numai prostii (cacaturi – mot-a-mot) la preturi foarte mari”.
– “La ce te asteptai?”
– “Ei bine, am crezut ca atunci cand cineva iti spune ca terenul este la “200 de metri de autostrada”, spune adevarul. Sau cel putin sa fie mai departe cu 200 sau 300 de metri. Dar nu cu 4 km!”
– “Nu mai conteaza. Ce urmeaza?”
– “Am terminat aici, iar acum ne indreptam catre Est. Dar sper sa avem mai mult noroc acolo; nu-mi vine sa cred: 11 proprietati vazute, 11 proprietati sterse de pe lista…”
– “Buna brazda…”