Cand am fost prea las pentru a cumpara un teren vis-à-vis de… Palatul Parlamentului (!)

Facebooktwittergoogle_plusredditlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditlinkedinmail

Partea a 2-a (pentru prima pare faceti click aici)

Versiunea romaneasca a lui "Mr. Big"

Intreaga situatie parea sa nu aibe o solutie, cum se intampla de obicei atunci cand faci afaceri cu intermediari neseriosi. Pana intr-o buna zi, cand mi-a sunat telefonul. "Domnule Ilias, dumneavoastra sunteti?" mi-a vorbit o voce din trecut care care a reinviat anumite amintiri si experiente. La acel moment nu vorbeam romaneste atat de bine, dar l-am inteles cand mi-a spus: "Mi-au ciripit niste pasarele. Si mi-au spus ca esti interesat de terenuri cu vedere la Casa Poporului. De ce nu ai apelat la mine de la bun inceput?" Am stabilit o intalnire pentru ziua urmatoare la mine la birou.

Acesta a venit insotit de inca o persoana. "Simpaticul" meu Mr. Big… eram atat de fericit sa pot sta din nou de vorba cu unul dintre primii oameni neseriosi cu care am avut de-a face in Romania. L-am analizat din cap pana in picioare. (Lucru care nu mi-a luat prea mult timp, presupunanad ca nu masoara mai mult de 1,55 m inaltime). Purta blugi si camasa la moda (dar ieftina) si pantofi de culoarea neidentificabila a … noroiului. Mi-astrans mana cu toata puterea lui, asa cum obisnuia sa o faca, si mi-a zambit, permitandu-mi astfel sa ii admir dantura "perfecta"(care cel mai probabil fusese spalata ultima data pe vremea cand Elena Ceausescu a primit distinctia din partea Reginei Angliei). Dar caracteristicile lui deosebite au fost intotdeauna chelia si vocea lui ascutita. De aceea oamenii ii spuneau "Mr. Big". "Ilia, stii de ce este curajos si vorbeste in felul in care o face? "Mr. Big" a lucrat inainte pentru Stat, de aceea are atata curaj".

O discutie suprarealista si "faimosul" proprietar

Discutia cu "Mr Big" era intotdeauna suprarealista si nu aveam niciun motiv sa schimbam acest obicei placut. La inceput mi-a cerut sa ii platesc lui bani pentru consultanta. "Daca nu, nu iti dau niciun fel de informatie". Apoi a incercat sa "imi vanda mie informatie". Dupa aceea s-a prefacut suparat pentru ca vorbisem cu atat de multi intermediari, "cu totii neseriosi". (la vremea aceea ma imaginam deschizand un dictionar, cautand cuvantul "serios". Si in dreptul acestuia sa fie afisata poza lui "Mr Big", zambind, chelios, si cu dintii lui maro).

"O sa va pun in directa legatura cu proprietarul". "Bine, acum mai stam de vorba. Dar as prefera sa vad documentele proprietatii mai intai". "Acest lucru nu se poate. Proprietarul este o persoana renumita in Romania. Veti vedea hartiile cand va veti intalni cu acesta si atunci veti intelege". "Este ceva ilegal in toata povestea asta? Daca da, te rog sa nu ma implicit si pe mine". "Ilegal, oh Doamne, dar ce spuneti? Ti-am propus eu vreodata ceva ilegal?" "Aproape de fiecare data, de aceea nu am reusit sa incheiem niciodata vreo tranzactie. Ilegal sau scump". "Tu esti cel care nu este serios, dar voi trece cu vederea aceasta slabiciune a ta. In concluzie, vrei sa il cunosti pe proprietar sau nu?" "Da".  "Bine, ramane pe maine atunci"

Avocatul din Cluj…

O zi… doua… o saptamana… 10 zile… Dupa o perioada de tacere, "Mr Big" a reaparut. "Asa cum ti-am promis, te sun pentru a aranja intalnirea cu proprietarul. Dar pentru ca acesta este o persoana importanta si cunoscuta, trebuie sa te supui verificarilor avocatului acestuia mai intai. Va veni direct de la Cluj si vrea sa va intalniti maine la ora 11:30, la Hotelul Sofitel. Vine special pentru tine, sa fii acolo". (Hotelul Pullman, la vremea aceea inca Sofitel). "Spune-i sa aduca si documentele proprietatii". "Bineinteles".

In acelasi hotel avea loc si o expozitie de imobiliare. Februarie 2007, la 5 luni dupa ce am primit informatia initiala, imi savuram sucul proaspat de portocale in cafeneaua de la Sofitel, undeva langa pian. Vorbeam la telefon si nu am realizat ca trecuse timpul, fara ca avocatul sa apara. In cele din urma a venit. Imbracat intr-un costum scump, si o cravata galbena(!). Abia mi-a soptit numele lui mic si a cerut discretie totala.. Imi vorbea numai in soapta pronuntand fiecare cuvant rar si suficient de clar. "Clientul meu nu este cineva cu care te intalnesti in fiecare zi. Ar trebui sa fii pregatit pentru o astfel de intalnire". "Te referi la faptul ca ar trebui sa mai pierd din greutate inainte de intalnirea cu el?" " O sa fii surprins. Acum trebuie sa fug, altfel voi pierde urmatoarea cursa de intoarcere spre Cluj". (Chiar si-a inchipuit ca am crezut asta?)

"Mr Big" preia controlul situatiei

Apoi iarasi liniste. O saptamana… doua saptamani… trei saptamani… (asta este de fapt secretul, sa te faca sa alergi tu dupa ei). Intre timp au aparut multi alti intermediari, cu aceeasi poveste despre "o proprietate" etc. Asfel ca, in cele din urma, am cazut prada tentatiei si am intrebat pe cineva. Realitatea mi-a confirmat un fapt de care eram deja sigur: nimic nu era serios, si pe deasupra nu exista nicio sansa ca acest teren sa primeasca autorizatie de constructie. De aceea replica data de mine ultimilor 3 intermediari care mi-au oferit terenul a fost "ca nu ma intereseaza proprietatile false". Cred ca acesta a fost semnul la care "Mr Big" trebuia sa isi faca din nou aparitia. M-a sunat, foarte suparat fiind, si mi-a spus: "Ei, grec viclean" ( cu cat incearca cineva sa ma pacaleasca mai mult, cu atat mai mult ma numeste pe mine viclean sau isi aminteste ca sunt grec)… "vorbesti prea mult si multe persoane sunt suparate. Astazi este marti. Joi megem sa ne intalnim cu proprietarul. Esti pregatit?" "Intotdeauna".

Intalnirea "secreta" din Parcul Herastrau

"Nu vei spune nimanui unde vei merge si cu cine urmeaza sa te intalnesti. Vii pana la Soseaua Nordului si mai conduci cateva sute de metri"… gandindu-ma la explicatiile lui, ii spuneam colegului meu cum sa ajungem la punctul de intalnire. M-am gandit la mine si am inceput sa rad: "Daca nu ii crezi, de ce te-ai imbracat atat de bine?" M-am oprit inainte de a da ocazia colegului meu sa isi inchipuie ca mi-am pierdut si ultima farama de creier ramasa…

Joi dupa amiaza, inceput de primavara. Am intrat in restaurant, care era gol in acel moment. "Mr Big" era asezat la o masa, cu o bere in fata. Statea de vorba cu o doamna foarte grasa si urata. S-a ridicat pentru a-mi ura bun venit, printr-o imbratisare.("Suntem filmati cumva?" m-am gandit eu…) M-a prezentat doamnei. Pentru o clipa am incetat sa il mai ascult. Doamna purta un tricou simplu, de culoare gri, care se chinuia sa pastreze in interior intreg continutul sau.. Parul ei lung era "natural" (nici periat – nici spalat) iar mainile tradau o persoana ca a muncit din greu in viata. "…doamna de aici este administratorul companiei care detine terenurile" a concluzionat "Mr Big". "Dar trebuia sa ma intalnesc cu proprietarul". "Acesta este ocupat, vei discuta cu dansa".

"Uite ce, tarane, daca ai  bani, cumperi terenurile. Dar esti un las"

Am fost intrebat daca doresc sa comand ceva. "Apa plata", ca de obicei. A inceput sa imi povesteasca despre cum a fost construit Palatul Parlamentului si a trebuit sa o intrerup pentru a ne concentra pe ceea ce aveam noi de facut. (Pe deasupra imi venea si destul de greu sa urmaresc ce spune, avand in vedere nivelul meu de intelegere a limbii romane.) "Acesta este un plan, acestea sunt proprietatile. Am si un Certificat de Urbanism. Daca aveti bani, veti construi chiar vis-à-vis de Casa Poporului, sau cum ii spuneti voi, Palatul Parlamentului". "Dar adresa este alta; documentele nu fac referire la terenul despre care vorbim noi. Unde este proprietarul?" Ea s-a inrosit de furie… "Uite ce, tarane, daca ai bani cumperi terenurile,. Dar esti un las. In ce te priveste, nu exista niciun proprietar. Eu sunt cea care decide". Mi-am intors privirea inspre "Mr Big" , care devenise "Mr. Small" pe loc…

"Mie mi s-au spus lucruri total diferite". "Atunci pleaca si nu imi mai pierde vremea, in fiecare zi intalnesc lasi ca si tine". "Mr. Small" era palid si nu mai rostea niciun cuvant. M-am uitat in ochii ei. Era atat de mandra ca vorbise astfel unui strain. Cred ca a avut un orgasm mental cand a facut-o. Nu i-am raspuns. M-am ridicat si m-am indreptat inspre iesire, dar inainte de deschide usa, a venit dupa mine un chelner: "Nu ati achitata apa" a tipat el pentru o sticla de apa pe care nu o desfacusem. I-am dat 5 ron si am iesit.

"Ai inteles gresit"

Cand cineva incearca sa te pacaleasca si nu reuseste, de obicei nu iti mai raspunde la telefoane. Asa ca nu m-am deranjat sa  il mai sun pe "Mr. Small". Mi-a aparut in cale dupa un an si cand a realizat ca eu sunt cel care reprezenta cumparatorul intr-o anumita tranzactie, a plecat imediat si i-a vorbit de rau proprietarului despre mine. In 2009, cand l-am intalnit undeva din pura coincidenta, a indraznit sa imi spuna: "Stii, ai inteles gresit atunci". Da…

PS.1. In realitate: Cineva se folosea de orice minciuna posibila pentru a gasi o victima si sa vanda acest teren, situat in cu totul alta parte. Acesta promisese 10% comision tuturor acestor intermediari si dorea sa isi faca aparitia doar la semnarea contractului final. Din nefericire pentru el (si din fericire pentru aceasta tara) nu a reusit.

PS.2. Nu toti "intermediarii" sunt asa. Am intalnit si o mica parte de oameni seriosi. Dar daca ti se intampla sa intalnesti 20, 17 – 18 dintre ei se vor asemana cu acesta sau vor fi si mai rai. Nu incercati sa va ganditi cum de se gandesc ca va pot pacali. Au facut-o in trecut, este singurul fel in care stiu ei sa isi faca treaba.

 

Facebooktwittergoogle_plusredditlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditlinkedinmail

Ce părere aveţi?