Italianul, grecul, batranul din Timisoara si fugarul de etnie rroma

(partea a2-a, pentru prima parte faceti click aici)

Cum se procedeaza…

Nu mi-a fost greu sa imi dau seama ca discutia era despre proprietatea din zona scumpa. Acea oportunitate pe care o intalnesti „o data in viata” pe care mi-a oferit-o mie grecul. Dupa ce am rugat sa mi se aduca o apa plata, asa cum fac de obicei (asistenta plictisita mi-a adus o sticla cu apa foarte rece pe care nu am putut sa o beau) eram gata sa ascultam „faptele”.

„Batranul este pe moarte…” „…cine este batranul?” „Elias,te rog Elias, nu ne intrerupe”, mi-a cerut clientul meu pentru a-l lasa pe tipul de etnie rroma sa isi spuna povestea. „Batranul este pe moarte. Am de la el o imputernicire care imi da dreptul sa ii vand terenul. Dar nu va fi usor. Mai sunt cateva persoane implicate, copii si nepoti. Acestora trebuie sa le dau bani. De asemenea mai trebuie sa dau bani si celor care se ocupa de documente pentru a le pregati in cel mai scurt timp. Veti cumpara la acest pret nominal iar mie imi veti da 20 euro/m.p.”

„Deci de cati bani aveti nevoie pentru acest proiect ?” l-a intrebat grecul subtirel. „40.000 de euro sau putin peste, dar nu mai mult de 50.000” a raspuns acesta. Apoi a mai cerut ceva „bani de buzunar”, avand in vedere ca va terbui sa se deplaseze cu trenul pana la Timisoara pentru a pune in ordine toate documentele. „Cand vor fi gata ?” „Peste 3 saptamani.” „Sunteti sigur ?” era nerabdator clientul meu italian sa afle. „Foarte sigur. Pe cat sunt de sigur ca va am acum in fata ochilor” a replicat domnul de etnie rroma.

„Vezuviul” a erupt

Ma simteam complet necomfortabil. „Domnule…” m-am adresat eu domnului de etnie rroma care tocmai descrsese cele de mai sus „chiar vreti sa ne spuneti ca in Timisoara toti sunt prosti si dumneavoastra sunteti singura persoana inteligenta, care va reusi sa pacaleasca un batran sip e familia sa? Cum puteti dovedi ca aceasta poveste pentru copii este reala ?” Pe parcurs ce doamna efectua traducerea se putea observa cum nivelul maniei lui creste. La inceput asculta cu calmsi se inrosea cu trecrea fiecarei secunde. La final era ca si o rosie. „Ce vreti ? De ce nu plecati … de aici?”

Clientul meu italian a observant cum si ceilalti doi domni de etnie rroma incepeau sa se enerveze si a simtit nevoia sa intervina in discutie. „Domnule, domnule, nu trebuie sa va suparati. Nu erupeti precum vulcanul Vezuviu! Ilia, de ce nu te relaxezi putin? Il stresezi pe acest domn.” M-am intors inspre cel de-al doile grec din „gasca”. „Acum cateva saptamani mi-ai spus ca este vorba de 30.000 de euro. Ce s-a intamplat intre timp de a crescut suma?” Acesta a pretins a fi el insusi suparat. „Imi pui la indoiala cinstea? Tinere, nu ma asteptam la asa ceva din partea ta”. Apoi ni s-a adresat tuturor : „Domnilor, haideti sa ne impacam. Propun urmatorul lucru : voi da de la mine primii 10.000 de euro iar partenerul meu italian va achita partea lui dupa ce ne veti livra setul complet de documente” cuvintele din urma fiind adresate domnului de etnie rroma care a explicat procedura.

„O plata”, adica sase

„Nu le da bani, nici macar un euro” am insistat eu catre clientul meu Italian. De ce Elias, de ce? Imi voi multiplica investitia de patru ori in doar cateva luni. Stii tu vreo afacere mai buna decat aceasta?” „Toate celelalte. Pentru ca in acest caz nu o sa ai decat de pierdut”. „Dragul meu grec, prietene, relaxeaza-te. Nu trebuie sa iti fie atat de teama. Totul va fi sub control…”

Sigur ca da. I-a dat „banii de buzunar” domnului de etnie rroma iar dupa cateva zile a fost contactat de grecul subtirel. M-a sunat clientul meu sa incep sa „investesc” si eu, avand in vedere ca „primul set de documente a sosit”. Am cerut sa le vad dar „nu era necesar” asa cum mi s-a spus. Apoi a urmat plata unei a doua transe. Apoi a altor trei. (Grecul subtirel aducea mereu chitante „semnate de rrom” pentru contributia lui personala dar clientul meu nu vroia sa asculte ce am eu de spus). Mereu existau scuze „pentru nevoi urgente”. Urma sa se mai faca o singura plata. Si apoi, nimic.

Pe urma fantomelor…

Timp de sase saptamani cei trei domni de etnie rroma nu au dat niciun semn. Nicio veste, si clientul meu italian investise peste 35.000 de euro. Grecul subtirel se prefacea a fi suparat pe ei iar de fiecare data cand clientul meu il intreba ce s-a intamplat, juca acelasi „rol”: „Lasati-ma sa dau un telefon, lasati-ma sa dau un telefon”. Scotea din buzunar un Nokia 7110, model vechi („telefonul nemuritor” asa cum se lauda el), ii lua cam doua-trei minute sa isi puna ochelarii si sa caute printre numerele din agenda iar apoi il suna pe domnul de etnie rroma. Uneori se prefacea ca tipa la el pentru ca nu isi tine promisiunile. In multe dintre celelalte cazuri linia era „moarta”.

Clientul meu si-a trimis niste prieteni la Timisoara sa il caute de asemenea. „Presupun ca ai mai multe sanse sa il gasesti in… Alexandria”. „Nu se poate sa fi disparut asa. A promis! Suntem atat de apoape sa incheiem tranzactia! Si acum s-au evaporat ca niste fantome! Dar ii vom gasi si vom incheia tranzactia”.

„Are nevoie de bani, este un fugar”

Am primit in cele din urma un telefon care ne-a adus noutati. Grecul subtirel parea sa fie fericit: „Prietenul nostru s-a intors. Are toate documentele. Dar mai are nevoie de ceva bani, va voi explica atunci cand ne vedem”. Clientul meu era fericit… „vom incheia afacerea in cele din urma”. „Iti jur ca daca mai dai vreun euro ne certam rau”. Mi-a permis sa merg eu in locul lui…

O alta intalnire la acelasi show-room. De aceasta data am ajuns eu inaintea lor, reprezentandu-l pe clientul meu. Grecul subtirel a venit dupa trei minute, imbracat in pantaloni de vara si un tricou verde uzat Lacoste. A inceput „sa explice” imediat. „Este un fugar, nu am stiut. Acum mi-a spus si mie. Dar nu este un om rau, doar ca are nevoie de bani. Va veni cu partenerul lui real. Sa nu il crezi pe el, sa iti concentrezi atentia asupra partenerului, el este cel care controleaza situatia. Are de recuperat niste datorii de la aceasta asa ca il va forta sa fie serios. Vom plati putin mai mult si vom deveni bogati”. „Cum sunteti atat de sigur?” „Uite ce e, eu il controlez pe acest partener al lui. Am niste afaceri despre care nu vrei sa stii” (intr-adevar, nu vroiam sa stiu).

„Drumul spre nicaieri”

„Partenerul” era un domn de etnie rroma care purta pe fiecare mana cate o bratara de aur. Tuns scurt, o figura foarte „dura”. Am asteptat sa vina fugarul cam doua ore si jumatate dar nu si-a facut aparitia. Pana la un moment dat a sunat sa spuna ca este pe drum, apoi s-a evaporat. „Pe ce drum poate fi, la naiba?” a tipat grecul subtirel. Atunci mi-a trecut brusc prin gand vechiul cantec al celor de la Talking Heads, „We are on the road to nowhere”.

Sfarsitul jocului

Atat grecul cel subtirel cat si „partenerul” sau m-au asigurat ca totul era sub control. Dar deja nu mai eram interesat. L-am sunat imediat pe clientul meu italian si i-am cerut doar sa ma asculte: „Sunt niste escroci, grecul face si el parte din gasca. Gata cu jocurile lor”. „Dar le-am dat bani”. „E mai bine sa pierzi doar ce le-ai dat pana acum decat sa risti sa pierzi cu mult mai mult in viitorul apropiat. Dar pentru ca nu esti convins da-mi voie sa actionez in stilul meu”. „Te rog”.

Doi avocati diferiti au studiat documentele. In numai trei zile au adus dovezi ca acestea erau false. In totalitate. La fel erau si chitantele semnate, care aveau fiecare cate o semnatura diferita. Doamna care se ocupase de traducere l-a informat pe clientul meu despre lucruri care nu se gaseau in documente. Batranul din Timisoara era mort de cativa ani deja iar succesorii lui isi disputau cateva documente datate la 1955.

Lectia: „Prea frumos sa fie adevarat inseamna… ca nu e adevarat”

Clientul meu se simtea extrem de rau. Fusese pacalit de o gasca de escroci. „Cum l-ai cunoscut pe acest grec?” l-am intrebat eu, pentru a asculta aceeasi poveste care imi fusese spusa si mie. „Si de ce l-ai crezut?” „Pentru ca a venit cu argumente convingatoare”. „Nu, eu cred ca l-ai crezut pentru ca ai vrut sa il crezi., de aceea.”. Si-a acoperit pierderea un an mai tarziu, cand a vandut o proprietate la un pret foarte bun.

Grecul subtirel traia intre Bucuresti si Grecia, in cautare de noi victime. Are intotdeauna o poveste pregatita, in diferite variante, dar cu aceeasi idee principala: „Cineva are nevoie urgenta de bani in schimbul carora ofera profituri foarte mari”. Le-am cerut avocatilor san u continue urmarirea rromilor. De c ear face acest lucru? Nu poti castiga un joc care era pierdut de la bun inceput. In cele din urma, vina initiala era a clientului meu, care a fost lacom. In acelasi timp a dovedit o data in plus ca este un om care isi respecta cuvantul dat. Mi-a acoperit toate cheltuielile si comisioanele, recunoscand munca depusa de mine.

Acum ca exista atat de multi oameni „inteligenti” care au „super oportunitati” va rog sa imi faceti favoarea sa verificati totul foarte bine inainte. Asta pentru ca „tot ceea ce este prea frumos sa fie adevarat inseamna… ca nu e adevarat”. Si nu ar trebui sa va pierdeti banii pentru a invata lectia asta.