Publicat la data de 14 Mar 2010 în Aventuri imobiliare / Lecții de la expoziții, Observând mai mult decât ar trebui 0
Amintiri din Cannes (2008)
(All time classic)
Compania pe care o conduc, MORE Real Estate Services a reprezentat Romania la MIPIM 2008. MIPIM, expozitia de imobiliare numarul 1 in lume a avut loc la Cannes intre 11 si 15 Martie. Au fost prezente acolo multe companii romanesti (8) si Primaria Bucuresti care a avut un stand propriu, pentru a promova orasul si tara in general.
Aspecte generale
- Uneori era chiar dificil sa stau de vorba cu toti cei interesati de Romania! Peste 145 de rapoarte de intalniri, multi au plecat nemultumiti, un adevarat… festin! Interesul pentru Romania a fost foarte ridicat dar ma indoiesc ca va ramane la fel pentru totdeauna. Am auzit si persoane vorbind despre o «tara suprasaturata». Cu siguranta Romania a fost «Regina Balului» la MIPIM 2008, viitorul ne va arata ce va urma…
Reinvierea lui… Aristotel Onasis
- L-ati intalnit vreodata pe legandarul Aristotel Onasis? Presupun ca nu, la fel cum nici eu nu am avut ocazia. De aceea am fost extrem de surprins cand am realizat ca domnul care se afla in fata mea ar fi putut fi confundat cu acesta cu usurinta. Aceeasi fata, ochelari si stil. Presupun ca vocea trebuia sa fie diferita, asa cum inteligentii ochi grecesti erau in acest caz inlocuiti de altii la fel de inteligenti germani la origine. Cu o varsta si nationalitate neidentificabile, i-as fi dat totusi 55 de ani. Se simtea extrem de comfortabil „atacandu-ma” la fiecare doua minute, punandu-mi la incercare cunostintele, evaluandu-mi raspunsurile, verificand informatia pe care i-o ofeream.
- Cu o vasta experienta in domeniul imobiliar si un trecut in achizitii impresionant, se distra de minune pe seama situatiei. De aceea, dupa o ora de „interogatoriu pur” m-am simtit mandru sa primesc din partea lui acordul pentru a incepe sa discutam serios despre cateva proiecte. Poate a contat si faptul ca sunt un bun cunoscator al pietei si a ceea ce fac, poate a contat faptul ca raspundeam „atacurilor” lui privindu-l fix in ochi, la fel cum facea si el atunci cand imi adresa intrebari. Pe parcursul lunilor urmatoare voi afla cat de serios ia in considerare o investitie in Romania. Dar cuvintele lui sunt cu siguranta „o incununare” a succesului meu.
Nimic din ceea ce este bun nu este uitat…
- Era anul 1959. Familia mea facea cel mai mare comert cu carne din Nordul Greciei, trimitand saptamanal la Atena mii de miei (una din afacerile familiei din trecut era comertul cu carne). Era in perioada de dinaintea sarbatorilor de Paste si adunasera peste 10.000 de miei pentru a fi trimisi la Atena. Tatal meu avea doar 29 de ani. In drum spre Atena toate camioanele (care erau primitive la acea vreme) au incetat sa mai functioneze pe rand, unul cate unul. La acea vreme, telefoanele din satele grecesti erau atat de rare precum sunt acum in Desertul Sahara, de aceea familia mea a fost informata si a mers sa afle cum putea rezolva problema cu intarziere. Camioanele au ajuns la Atena cu intarziere, cu doar cateva ore inainte ca mesele de Paste sa fie servite. Dezastrul a fost total. Astazi am putea vorbi de cateva milioane de euro, dar intr-o piata in care aceste milioane reprezentau o mare parte din PIB-ul local, cu 50 de ani in urma…
- La acea vreme, in Grecia banii gheata erau o raritate. Gradul de saracie era extrem de ridicat, mai cu seama in afara capitalei, unde se desfasura afacerea noastra. Majoritatea intelegerilor se faceau pe cale verbala si la fel se intampla si in intelegerile cu taranii care aveau animale de vanzare. Astfel, de Paste in anul 1959 familia mea a avut de luat o decizie cu adevarat critica: ce ar trebui sa facem? Sa platim taranii cu toate ca am pierdut toti banii? Sau ar trebui sa ii anuntam ca animalele lor nu au fost vandute, ca am pierdut toti banii si ca pur si simplu trebuie sa astepte un viitor mai bun? In cele din urma, nu exista niciun document semnat cu nimeni, era doar cuvantul bunicului meu (si el Ilias Papageorgiadis). Familia mea a hoatarat sa plateasca tuturor ceea ce li se cuvenea, pana la ultimul banut. Pentru aceasta au luat un imprumut pe care l-au returnat dupa 29 de ani, in 1988! (Sa nu ma intrebati de cate ori am platit in plus suma initiala…)
- Un domn in varsta a intrat in standul companiei mele pe care il aveam la Cannes intrebandu-ma in greaca de unde sunt, unde m-am nascut. I-am spus ca sunt originar din Katerini dupa care m-a intrebat cum ma cheama „deoarece aveam o infatisare care ii era familiara”. Dupa aceea m-a intrebat cum se numeau bunicul si tatal meu. Mi-a mai adresat cateva intrebari dar deja avea ochii in lacrimi. L-am invitat sa ia loc la o masa sa se linisteasca putin, fara sa inteleg care era problema. Apoi mi-a povestit: in 1959, cu banii pe care familia mea achitaserea animalele cumparate de la familia sa ei si-au cumparat bilete si au plecat in Germania. Astazi detin o afacere mare si prospera in domeniul imobiliar. Stiau ca am fi putut refuza sa platim cu usurinta, si totusi nu am facut-o. Domnul in varsta plangea, si nici eu nu am putut sa imi tin cateva lacrimi. DUPA 49 DE ANI, ACESTA MI-A MULTUMIT MIE PENTRU AJUTORUL PE CARE TATAL SI BUNICUL MEU IL DADUSERA FAMILIEI LUI. Inutil sa mai mentionez ca urmeaza sa facem afaceri impreuna.
- De multe ori oamenii zambesc sau rad cand le spun ca familia mea face afaceri din 1761 si ca avem o etica si principii extrem de bine inradacinate in ceea ce facem. Va rog sa imi permiteti sa ma mandresc cu acest lucru si sa impartasesc cu dumneavoastra placerea de a descoperi inca o data cat de importante sunt numele si traditia pe care le duci mai departe. Regret ca nu sunt foarte modest, sper ca ma veti ierta.
„In afaceri nu este suficient sa muncesti din greu, ai nevoie si de mult noroc”
- Am fost extrem de incantat sa cunosc un om de afaceri foarte interesant, cu origini in Republica Ceha, cetatean londonez incepand cu al doilea razboi mondial. „Tanarul meu prieten”, mi s-a adresat el mie, „in afaceri nu este suficient sa muncesti din greu, ai nevoie si de mult noroc” (in ce ma priveste, norocul nu este punctul meu forte, consider ca avantajul meu vine din faptul ca muncesc din greu). Exemple de investitii de succes, un mod de a aborda afacerile care m-a fascinat de-a dreptul si o pasiune pe care nu o intalnesti cu usurinta la cineva care are cel putin 65 de ani. Un detaliu important: in ultima zi de targ, vineri, acesta a trecut pe la standul companiei mele doar pentru ca a vrut „sa verifice daca am venit la munca astazi, daca nu cumva am renuntat in favoarea petrecerilor sau pentru ca am plecat mai devreme”. S-a bucurat foarte mult sa ma gaseasca acolo (Eu sa plec mai devreme? Imposibil…)
Petrecerea oficiala MIPIM: Prea multi, prea infometati, prea… bautori
- In prima seara la MIPIM, Marti, exista traditia petrecerii de deschidere care se tine la Hotelul Carlton de pe Bulevardul Croisette. In acest an, ceea ce s-a intamplat acolo a fost mai rau decat in 2007, majoritatea imbatandu-se foarte repede si certandu-se de la mancare destul de rau, o atmosfera care nu a avut nimic de a face cu stilul. Echipa noastra a petrecut acolo doar cateva minute si am observat ca multi altii au facut la fel, parasind Palatul foarte devreme. Nu intelelg cum pot organiza un astfel de eveniment fara sa se asigure sa fie suficienta mancare pentru toata lumea? Ca sa nu mai mentionez despre protarii nesimtiti, care se comportau de parca ar fi pazit Portile Paradisului…
Noii mei prieteni din… Bahrain!
- Mi-am facut si prieteni noi la MIPIM, cum ar fi cei din Bahrain. O echipa extrem de politicoasa de profesionisti, care au venit acolo cu un proiect de amploare, vis-à-vis de standul nostru. Sa fiu sincer, cand vezi proiectul lor, orice ai prezenta este mult prea mic, ei avand ceva cu totul atractiv (puteti vedea despre ce este vorba accesand site-ul http://www.durratbahrain.com/). Le-am promis ca ii voi ajuta in legatura cu ceva ce cauta ei in Grecia si as fi foarte incantat sa aud ca urmatorul lor proiect de amploare va fi acolo…
Cannes: periculos pentru soti si iubiti…
- Va avertizez, Cannes este un loc foarte periculos pentru dumneavoastra daca decideti sa veniti cu sotia sau prietena. Magazinele se afla vis-avis de „Palais de Festivals” iar ispita este foarte mare, mai ales daca faceti greseala sa le trimiteti la o plimbare in timpul zilei, atunci cand acestea sunt deschise. Aici sunt prezente toate brand-urile de renume, unul langa celalalt, cu outlet-uri excelente si cele mai bune colectii la dispozitia dumneavoastra. Asa cum mi-au spus si prietenii mei, anul acesta recordul in ce priveste cheltuielile la cumparaturi a fost atins din nou de rusi, ale caror zeci de doamne se plimbau pe Bulevradul Croisette purtand fiecare cate 5-10 sacose…