Un muzicant roman pe Croisette, codul Georgian al muncii si altele…

Facebooktwittergoogle_plusredditlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditlinkedinmail

Amintiri de la Cannes, MIPIM 2010, prima parte

Un muzicant pe bulevardul Croisette…

  • Miercuri seara ma plimbam impreuna cu fratele meu Grigoris si cativa prieteni buni pe bulevardul Croisette. Cu doi ani in urma una dintre colegele mele din Romania observase ca aproape toti muzicantii care dau reprezentatii pe Croisette erau… romani (de obicei din Brasov!) In acea seara eram intr-o dispozitie… vorbareata, astfel ca observand un muzicant in apropierea magazinului Dior m-am indreptat catre acesta. S-a dovedit ca si muzicantul avea chef de povesti. „Buna seara, ce faceti, domnule?” am deschis eu discutia (in pofida obiectiilor prietenului meu: „Cum esti tu atat de sigur ca este roman?”) Raspunsul lui calduros ne-a incurajat sa continuam.
  • Asa am aflat ca muncea acolo de doi ani. Are doua job-uri, pentru a putea economisi niste bani: pe timpul zilei munceste ca si gradinar (sau ceva de genul acesta) iar seara isi sustine concertele pe boulevard. Domnul amabil si politicos ne-a explicat cat de dificila era viata sa, mai ales acum, pe perioada crizei. „Dar esti aici, pe faimosul Croisette, pe unde se perinda cei mai bogati oameni ai lumii, despre ce criza vorbesti?” „Domnul meu, criza este mult mai evidenta aici. Sunt oameni cu multi bani care obisnuiau sa fie foarte generosi cu mine sau oricare altul de aici. In ziua de astazi nu ne mai dau nici macar un euro. Criza economica s-a adancit mult si noi chiar o resimtim.”
  • Un domn pasnic, care ni se adresa politicos, care isi argumenta opiniile structurat, privindu-ne in ochi. Un om care muncea din greu, care isi lasase familia acasa pentru a le putea oferi un trai mai bun, muncind 16 ore pe zi in Franta. Nu va puteti imagina cat de mult respect am fata de el… Comparativ cu „smecherii” tipici de Bucuresti, care ar face orice sa evite munca, acesta este un adevarat erou in viata. Si a castigat profunda si sincera mea aprociere.

Codul muncii si alte reforme facute de… Georgia(!)

  • Standul nostru era pozitionat chiar vis-à-vis de cel al Georgiei. O tara care a iesit din razboi cu numai 19 luni in urma si care acum incearca sa stea pe propriile picioare si sa acceseze piata internationala a afacerilor. Cum incearca ei sa faca acest lucru? Un domn georgian, antreprenor local care reprezenta un proiect major acolo a fost foarte clar, afirmand: „Am creat un parc industrial special in apropierea capitalei noastre, Tbilisi. Puteti investi acolo construind o fabrica noua, beneficiind de multe avantaje: 0% taxe catre Stat, primarie sau alt fel de autoritate. In plus, 0% contributii sociale, indiferent de felul lor. Trebuie doar sa achitati salariul angajatului dumneavoastra. Toate acestea sunt la dispozitia dumneavoastra pe o perioada de 10 ani, astfel ca veti avea un beneficiu real de pe urma lor”.
  • Eu eram inca neincreztor, asa ca acesta a continuat: „Vi se pun la dispozitie toate utilitatile. La fel si cu autorizatiile necesare. In tara mea nivelul coruptiei este 0, asa cum este indicat de toate organizatiile internationale care monitorizeaza toate tarile. Si pe deasupra: codul muncii la noi este un text de doar doua pagini care nu prevede niciun fel de obligatii din partea dumneavoastra. Cand vreti sa concediati unul dintre angajati, pur si simplu il informati ca vreti ca el sa plece fara a mai avea vreo altfel de obligatie in ce va priveste”. Dupa aceea l-am intrebat pe Grigoris: „Sa fie oare aceasta cea mai buna metoda de a atrage investitii intr-o tara?”.
  • Cunosc multi oameni de afaceri romani carora le vor veni „idei” dupa ce vor fi parcurs textul de mai sus. Dar asa cum a subliniat si fratele meu… „Oamenii au luptat din greu ani de-a randul pentru a construi o societate si nu o jungla lipsita de reguli. Toate celelalte (n.a. reforme) sunt in regula, dar cu un asa cod al muncii…” Daca este ceva care m-a uimit cu adevarat legat de Georgia acest lucru a fost cu siguranta „teatrul de degete”. Pe o scena micuta in locul marionetelor performau degetele oamenilor… costumate (!).Curand voi posta si filmuletul si astfel veti putea intelege despre ce vorbesc.

Foarte putini – foarte seriosi – foarte bine informati

  • In 2008 sute de persoane isi manifestau interesul de a afla mai multe despre Romania. Majoritatea nu stiau decat unde este aceasta pozitionata pe harta Europei si cautau feed-back legat de investitii. La expozitia din 2009 numarul de participanti a scazut cu 75% dar a crescut nivelul de seriozitate. Anul acesta situatia a fost foarte clara. Au fost cu 45% mai putine rapoarte de intalnire comparativ cu 2009, dar aproape toti cei prezenti au fost extrem de seriosi. Fiecare stia ce isi doreste si erau constienti de situatia reala de astazi din Romania.

Investitori noi: 0

  • Am scris 19 rapoarte de intalnire, in locul celor 35 de anul trecut (si peste 140 in 2008). Dar 14 dintre acestea au fost consecinta unor intalniri extrem de… „suculente” cu romani sau straini. Toti stiau ce isi doresc. Cati investitori noi am intalnit? Niciunul! Nu a fost nimeni, cu exceptia faptului ca am avut optiunea sa consider ca fiind „nou” un fond deja prezent pe piata dar care doar anul acesta va incepe sa achizitioneze cateva active.

Vineri, 26 martie:

Mai multe amintiri de la Cannes

Cuvinte intelepte”

 

 

Facebooktwittergoogle_plusredditlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditlinkedinmail

Ce părere aveţi?