Sotul domnisoarei Piggy, “calugarita sexy” si ce-l de-al saptelea pacat: Lacomia

Partea a 2-a

(pentru a citi prima parte, va rog faceti clik aici)

Va prezint "Eroul"

I-am spus "Eroul" deoarece acest client a dovedit ca are o rabdare de fier. Dupa prima intalnire cu "sotul domnisoarei Piggy", ni s-a cerut sa ne intalnim cu o doamna, "responsabila de toate documentele si toate detaliile, cea care era in realitate la conducerea companiei". Am programat o noua intalnire pentru a "ne aseza si a incepe tranzactia cu ea". (Acest lucru s-a intamplat si in cazul celui de-al treilea client, dar eu nu participasem la intalnire – bolnav fiind – si din pacate mi-a fost dat sa aflu ca lucrurile nu au decurs asa cum ne-am fi asteptat noi).

"Eroul" era un investitor important, care detinea lichiditati de zeci de milioane de euro. I-am fost prezentat de unul dintre clientii mei. Sceptic la inceput ("voi agentii sunteti toti niste escroci"), s-a relaxat pe parcurs cand a vazut ca este tratat cu respect si(evident) onestitate. Cu un trecut impresionant si avand multe cunostinte, muncea foarte mult si actiona foarte rapid in investitiile pe care le facea: "Daca acceptati pretul propus de mine, trecem la etapa verificarii documentelor si apoi a contractelor finale, fara prea multe vorbe si fara sa intarziem" obisnuia el sa spuna…

"Sefa cea sexy a corporatiei"…

Nu ne-a lasat sa asteptam prea mult. Dupa o intarziere de numai 10 minute, a hotarat sa intre in intalnire, insotita de asistenta sa. Asistenta era probabil una dintre cele mai depresive persoane pe care le-am intalnit in viata mea. Parea foarte nefericita, trista. La cei 40 de ani ai sai, ea incerca sa arate bine, purtand haine mulate si bijuterii interesante. Dar ochii ei erau atat de expresivi. Mai ales atunci cand se uita la sefa ei…

S-a prezentat aducandu-ne la cunostinta ca "eu conduc in realitate aceasta corporatie". Pantofii ei rosii cu toc ("10 sau 12 cm?" m-am intrebat) faceau mult zgomot. Era imbracata destul de sexy, mai ales pentru o intalnire de afaceri intr-o companie (sau "corporatie" cum subliniase ea de 3 ori). O fusta stramta deasupra genunchilor, un decolteu impresionant, bijuterii foarte scumpe. Prea mult machiaj, dar nimic din toate acestea nu puteau ascunde ca avea in jur de 50 de ani, mai mult sau mai putin. "Trebuie sa fi fost foarte atragatoare in tinerete" a comentat clientul meu in greaca.

…autoproclamata "calugarita"

Prima intalnire cu ea a fost doar "pentru a ne cunoaste mai bine". Nimic serios, o alta descriere de baza, exact aceleasi lucruri pe care ni le povestise si "sotul domnisoarei Piggy". A incercat sa is idea seama cine este clientul, cat de mult era dispus sa plateasca si daca… ar fi putut sa ma evite pe mine (sigura ca da). Dupa o discutie de o ora, clientul meu i-a spus ca e cazul sa avansam. Astfel ca am cazut de acord sa ne revedem la o adoua intalnire in care dansa sa puna toate cartile pa masa.

Avea bani si vroia ca noi sa stim asta. La a doua intalnire s-a prezentat (cu 15 minute intarziere) purtand o fusta cu un slit indraznet, acelasi decolteu si un pandativ in forma de cruce si cercei foarte scumpe. Asistenta ei era si mai nefericita decat prima data. (Cum putea ea sa se compare cu… "o sefa sexy" ca a ei?) Era vineri si "Sefa corporatiei" a inceput sa ne spuna cat de mult crede ea in Dumnezeu. Ne-a spus ca merge constant la biserica, in fiecare Duminica. Apoi ne-a explicat cat de mult ii plac imnurile si cantarile Bisericii Grecesti Ortodoxe, "si mai ales cele de la manastiri". "Uau, o calugarita ascunsa sub masca unei asa zise bombe sexy" (comentariul clientului meu a fost rautacios, dar era si foarte plictisit…)

O nebunie

Totul a decurs… normal, ca pe parcursul oricarei alte intalniri. Ea ne-a povestit despre Biserica Ortodoxa, a repezit-o pe asistenta, s-a razgandit de 3 ori si mi-a mai spus ca sunt nepoliticos. De ce? Pentru ca aparent, dupa 25 de minute de monolog (sustinut de ea), am rugat-o politicos sa revenim la subiectul proprietatii pe care o avea de vanzare. Din acel moment si pana la sfarsitul intalnirii m-a ignorat, dar i-a explicat in cele din urma clientului meu tot ceea ce dorea sa stie. La plecare mi s-a adresat din nou: "Trebuie sa fiti mai politicos, tinere domn, si sa nu vorbiti tot timpul. Uneori sunt persoane care au mai multe cunostinte decat dumneavoastra". (Corect, nimeni nu ar putea sa nu fie de acord)

Una dintre cele mai mari tranzactii din Romania

Am mai avut nevoie de alte doua intalniri, dar am reusit sa ajungem la stadiul final. Cu exceptia discutiei despre imnurile ortodoxe si a faptului ca am admirat garderoba extrem de scumpa a "Calugaritei sexy", am reusit si sa purtam discutii serioase despre portofoliul "corporatiei". Cladiri, proiecte de cladiri ce urmau sa fie puse in aplicare etc. Au mai urmat inca 3 intalniri in care am lucrat la documente si la proiectele in sine.

Cand clientul meu a sunat pentru a face o teleconferinta cu avocatul sau, nu mi-a venit sa cred urechilor cand a spus: "Toate proiectele lor. Acestea sunt conditiile mele. Contracte si precontracte. Oferta mea de pret este de 170 de milioane de euro. Si este finala. Veti primi o Scrisoare de Intentie oficiala". Era dispus sa plateasca nu doar pentru cladirile deja existente ci si pentru unele viitoare. Atunci ar fi fost una dintre cele mai mari tranzactii din Romania.

De obicei "sotul domnisoarei Piggy" si " Calugarita sexy" intarziau cateva saptamani cu raspunsul apoi trimiteu o scrisoare in care afirmau ca au schimbat pretul, sau conditiile, sau… totul. De aceasta data, dupa ce am avut rabdare doua saptamani, raspunsul lor a fost pozitiv: "Haideti sa demaram procedura". Avocatii s-au intalnit, lucrurile au inceput sa se puna in ordine, iar tranzactia trebuia sa se incheie intr-o zi de Joi, la amiaza…

Cel de-al saptelea pacat: Lacomia

Inainte de acea zi de joi, timp de aproximativ doua saptamani ma intalnisem cu "sotul domnisoarei Piggy" aproape zilnic. Am vrut sa cadem de acord in legatura cu ultimele detalii ale tranzactiei, impreuna cu avocatii fiecareia dintre parti. Eu aparam interesele clientului meu, care dorea maximizarea profitului. (Da, pentru cei care nu stiu, chiar si atunci cand se agreeaza un pret sunt foarte multe detalii care pot schimba intreaga tranzactie). Foarte curand am observat un lucru: de fiecare data cand discutam despre bani, ochii ii sclipeau din ce in ce mai mult. La un moment dat a vazut un ordin de plata de cateva milioane si aproape ca… a sarit sa il insface. (Slava Domnului ca avocatul lui l-a oprit…) Incerca sa obtina mai multi bani sau mai putine conditii, pentru "a pune mana pe bani si a fugi". Dar gasisem o modalitate de a stabili un "modus operandi" impreuna. Eram pe punctul de a semna ranzactia. 

Erau implicate trei banci si toate trei erau pregatite. Daua firme de avocatura isi terminasera de facut treaba. Un notar pregatise documentele si un altul (care il reprezenta pe vanzator) a fost rugat sa le verifice. Contabilii erau si ei pregatiti. La fel ca si toti ceilalti. "Sotul domnisoarei Piggy" numarase deja banii (mental) poate de 1.000 de ori, in timp ce "calugarita  sexy" era foarte fericita si entuziasmata de noile planuri de cumparaturi pe care si le facuse. Dar lacomia era mai presus de toate acestea. Lacomia, cel de-al saptelea pacat…

"Tranzactia nu mai are loc"

Miercuri m-am trezit cu un sentiment neplacut. In curand aveam sa inteleg de ce. Am fost sunat de catre avocatul clientului meu: "Tranzactia nu mai are loc. Au anulat-o, au cerut 200 de milioane si si-au inchis telefoanele". Credeam ca glumeste, dar m-am inselat. "Sotul domnisoarei Piggy" trimisese un fax de 5 randuri notarului informandu-l ca, dupa calculele lui, clientul meu mai avea de platit in plus o suma de 30 de milioane de euro "reprezentand un profit potential dupa 4 – 6 ani". I-a mai dat clientului meu un termen de 24 de ore sa se hotarasca daca merge mai departe sau nu. Nu ii pasa de pre – contractul pe care il semnase, ne santaja… (sperand ca acesta va merge pe principiul "acum ca am pregatit totul, ii voi da ceva in plus si vom incheia cazul, pentru a nu pierde tranzactia")

Clientul meu avea doua optiuni

Clientul meu a sunat la ora 13.00. "Haide sa luam pranzul impreuna". "Ilia, ce ar trebui sa facem?" "Avand in vedere ca suntem oameni civilizati si politicosi, cred ca avem doar doua optiuni: Fie il ignoram pur si simplu, ne prezentam la notar si daca acesta nu vine il dam in judecata, bazandu-ne pe pre-contractul pe care l-a semnat, sau pur si simplu ne retragem". "E cumva nebun?" "Nu, este doar lacom. Si nu ti-as sugera sa ai de-a face cu oameni lipsiti de orice fel de etica. Cu totii avem de pierdut, in primul rand eu, dar iti propun sa nu mergi mai departe sau sa renegociezi". Era foarte suparat, dar a hotarat pur si simplu sa isi primeasca inapoi banii din contul Escrow si sa se retraga. I-a luat luni intregi sa uite…

De ce s-a intamplat asa?

Recunosc, aceasta a devenit obsesia mea. Am petrecut ani de zile incercand sa aflu de ce a refuzat cineva 170 de milioane de euro si s-a comportat asa. Mai ales ca mai tarziu am aflat ca a vandut o cladire la un pret mult mai mic decat i se oferise si toate celelate proiecte ale sale au fost inghetate. In cele din urma am aflat…

Se pare ca marti seara, "sotul domnisoarei Piggy" avusese o intalnire cu o tanara domnisoara despre care mie mi s-a spus ca ar fi fost iubita lui. Pe parcursul discutiei lor aceasta i-ar fi explicat ca 170 de milioane nu ar fi fost suficient, avand in vedere ca ce i s-ar fi cuvenit lui nu era de ajuns pentru a-si putea cumpara si un avion. Asa ca trebuia sa ceara 200. I-a urmat sfatul…

Ce fac eroii nostri astazi?

Clientul meu a investit in mai multe proprietati (pentru unele dintre ele s-a folosit de serviciile mele, pentru altele de ale altor companii de aici). A investit o suma importanta de bani in Romania, numai in proprietati generatoare de venituri. Compania al carei "Director" este "sotul domnisoarei Piggy" si "Calugarita sexy" este "Sefa coporatiei" nu a reusit sa puna in aplicare niciunul dintre proiectele prevazute. Piata i-a pedepsit destul de rau, dar nu si-au invatat lectia. Inca viseaza si incearca sa pacaleasca oameni in vreme ce bancile se pregatesc sa le blocheze toate proprietatile. Motivul este nereturnarea imprumuturilor…

Ganditi-va… au refuzat sa vanda pentru 170 de milioane… lucru ce le-ar fi asigurat profituri imense…

In astfel de cazuri tatal meu obisnuia intotdeauna sa spuna: " E foarte dificil sa cumperi. Sa vinzi este o arta"…