“Stii cat inseamna 3.000.000 de euro?”“Da, stiu. Inseamna 3.000.000 de euro”

Partea a 2-a a postului:

„100 de costume, 100 de perechi de pantofi si „3.000.000 de euro” = 102.000 de euro pierduti…”

Anul „fierbinte” 1977, anul cutremurului din Salonic.

„Profesorul” meu mi-a cerut sa merg la o plimbare, pentru ca el sa poata discuta cu respectabilii sai prieteni. In timp ce asteptam, am mai gasit doua oferte in zona. In aproximativ 15 minute m-a chemat inapoi. „Uite, tinere, e in ordine…e in ordine… e in ordine! Stiu ca nu iti este usor sa gasesti oferte bune, dar cel putin incerci” („profesorul” era generos cu mine). „O sa am o intrevedere cu proprietarul si voi negocia direct cu el. Fac asta din 1977, cand am uimit un oras intreg printr-o tranzactie extraordinara, intrucat piata era fierbinte pe atunci”. „Nu in acel an a avut loc cutremurul din Tesalonic?” „Ba da, si ce-i cu asta?”

„Stii cat inseamna 3.000.000 de euro?” „Da, stiu, inseamna 3.000.000 de euro”. Intalnirea cu proprietarul s-a amanat cateva zile. „Profesorul” meu nu vroia sa semneze contractual din cauza comisionului meu. „Vreau sa investesc 3.000.000 de euro. Stii cat inseamna 3.000.000 de euro?” „Da, stiu, inseamna 3.000.000 de euro”. „O sa fiu cel mai mare client al tau”. „Deci ce inseamna asta? Un concurs de frumusete al banilor „Dar vei spune ca ma ai pe MINE ca si client, ceea ce ii va atrage pe multi altii catre tine”. „Apreciez pe deplin acest lucru, dar cred ca ar trebui sa fiu platit in eventualitatea unei tranzactii. In plus, ofer servicii bune oricarui client, indiferent de cat investeste.” A propus 20 de versiuni diferite, pentru ca in final sa accepte sa semneze contractul meu (simplu), pentru a se putea intalnii cu proprietarul terenului „care era scump”…

Locul de intalnire: „Restaurantul pentru oameni bogati”
„Propun ca intalnirea sa aiba loc la… , langa lacul Herastrau. Sunt convins ca nu stii acest restaurant, este pentru oameni bogati. O sa discutam cu el, iar dupa aceea vom manca. Vei avea un seminar liber de negocieri.”. Astfel, intr-o vineri din toamna anului 2005, gardianul din parcarea restaurantului a fost socat sa vada cum un „un baiat tanar” isi parcheaza Dacia Logan alba printre masinile scumpe ca Mercedes, Ferrari sau Audi. I-am lasat cheile si am intrat in local. M-am oprit pentru o secunda si m-am uitat in jur. Era plin. Puteai vedea cateva cupluri care erau probabil la prima intalnire. Se putea observa cat de stanjeniti erau. Daca iti lasai privirea sa exploreze puteai sa descoperi cativa tipi „faimosi”, insositi de doamne care erau atat de mandre sa stea la masa unor „asemenea celebritati”.

Acolo erau si politicieni (pe atunci de abia incepusem sa recunosc cateva fete, nu ca as stii mai multe azi), imbracati in haine scumpe, insotiti de prieteni sau de sotii. Fiind implicat in politica greaca atatia ani, mi-a fost usor sa imi dau seama cat de atent cercetau zona din jurul lor, incercand sa identifice persoane pe care trebuiau sa le salute, sau sa le evite…

Negociere cu insulte
Nu voi numi discutia care a avut loc negociere. Cand proprietarul terenului a ajuns, am mers la usa si l-am invitat la masa. „Profesorul” meu era foarte serios, aproape tafnos. De-abia a intins mana. „Batranul” si „smecherul grec” erau mai vorbareti, iar dupa discutiile de rigoare, au pornit atacul…

„Cine esti tu?”… „Cum se face ca ai o proprietate asa de mare?”… „De ce vrei atat de multi bani?… „Daca ai nevoie de bani si trebuie sa vinzi ieftin, atunci redu pretul cu 90%”… „Tu… cum indraznesti sa ceri atat de mult? Acum cativa ani nu aveai bani nici sa traiesti”… A trebuit sa intervin: „Domnilor, imi pare rau, dar nu l-am inviatat pe acest domn aici pentru ca noi sa il atacam. Daca nu vreti sa ii cumparati proprietate, spuneti-mi. El v-a vorbit foarte politicos”. Inainte ca ei sa raspunda, am continuat: „Fie va opriti aici, fie plec cu el. Este oaspetele nostru, iar grecii sunt recunoscuti pentru ospitalitatea lor, nu-i asa?”

Cel care stie…
„Baieti… baieti… baieti! Nu aveti motive sa va suparati. Lasati-ma pe mine sa ma ocup, fiindca ma pricep la negocieri. In 1983 am negociat cu un tip foarte bogat, care a fost impresionat de Jaguarul meu. Nimeni altcineva din oras nu detinea pe atunci o astfel de masina, care cantareste 3,5 tone”, a intervenit „profesorul” meu in discutie, explicandu-ne in greaca cat de unic este. Apoi s-a adresat proprietarului terenului, care era pe punctul de a pleca. „Domnule, o sa va fac o oferta pe care nu o sa o puteti refuza”. „Ok, spune-ti”. „O sa va cumpar terenul, va dau 100.000 de mii de euro astazi si restul ii veti primi in apartamente. Astfel veti putea beneficia de preturile ridicate din viitor si veti locui intr-un apartament creat de MINE”.

„Dar eu vreau banii acum, cash. Altfel nu o sa vand la acest pret scazut”, a replicat proprietarul. Pacat ca nu a fost destul de inteligent si deschis la minte pentru a intelege ca banii nu sunt importanti in comparatie cu arhitectura unica si noile idei de constructie. De asemenea nu a apreciat AUDI-ul A8 pe care „profesorul” meu il avea in Grecia… „6000 cm3, full extra, un model care nu exista in Romania”. Foarte curand proprietarul s-a ridicat si ne-a salutat politicos. (Slava Domnului ca nu m-a considerat „parte in acest show” Si astfel cateva saptamani mai tarziu am avut posibilitatea de a vinde proprietatea unor investitori adevarati).

Maine:

• „Daca ai putea plati toate astea pentru mine, te-as putea iubi si eu”
• „Va voi invata cum adevaratii profesionisti castiga bani dintr-un proiect”
• Excelenta investitie…