“Daca ai putea plati toate acestea pentru mine, te-as putea iubi si eu”

Partea a 3-a a postului

„100 de costume, 100 de perechi de pantofi si „3.000.000 de Euro” = 102.000 Euro pierduti..

(pentru prima parte apasati aici)
(pentru partea a -2-a apasati aici)

„Daca ai putea plati toate acestea pentru mine, te-as putea iubi si eu”
„Profesorul” meu a fost clar: „el nu este un profesionist, el nu stie”. „Batranul” si „grecul smecher” au confirmat: „Da, el a fost un escroc slab si patetic. El nu a avut raspunsuri la toate intrebarile justificate pe care i le-am adresat”. Eu nu am participat la discutie. Am incercat sa plec dar am fost rugat sa raman. Urma o noua prelegere…

” Stii, femeile ma iubesc.Cu adevarat. Am fost casatorit cu cea mai frumoasa femeie din orasul meu. A fost odata o conferinta si intr-un final moderatorul a spus „din pacate nu putem sa ne concentram pe discutia noastra, datorita prezentei sotiei domnului….Dar si eu sunt dur cu ele, daca fac ceva, la revedere.

„Acum sunt cu o romanca, care ma iubeste cu adevarat. Am mers si am vazut casa ei. Ce-i asta? Baia mea este mai mare. Am luat-o in Grecia. Am lasat-o sa conduca Audi-ul meu. Am stat in vila mea de 1.000 de mp. Am mers la „Escada” si i-am cumparat haine in valoare de 10.000 de Euro. Apoi la un bijutier celebru, prieten de-al meu bineinteles, de la care i-am cumparat bijuterii valorand nu mai putin de 4.500 de Euro. Am fost deasemenea in toate restaurantele scumpe din oras, si am mancat cele mai scumpe specialitati din peste. La aeroport, i-am dat 20.000 de Euro sa-si cumpere un apartament nou. Si ea ma iubeste, ea chiar ma iubeste”. ( Nu am putut sa ma abtin sa nu comentez..) „Dragut. Dar daca ai putea plati toate acestea pentru mine, te-as putea iubi si eu”…

(Slava Domnului a inteles ca am glumit, chiar daca aceasta gluma l-a suparat putin.)

Nimic nu era destul de bun pentru el…
Timpul trecea si eu am realizat ca acest domn nu prea vrea sa investeasca in nimic.

• M-a rugat sa ii gasesc oportunitati, i-am gasit dar dupa 2-3 luni de amanari fara raspuns, el m-a acuzat ca proprietatile au fost vandute ( de mine sau de altcineva).
• Ii gasisem terenuri excelente pentru dezvoltare in zonele semicentrale ale orasului (cum imi ceruse), dar pe urma se plangea ca nu erau centrale.
• Nu ii placeau terenurile centrale, fie pentru ca „sunt prea centrale sau pentru ca nu ofera linistea din suburbii”.
• A cerut due diligence tehnic si am sfarist prin a discuta cu absolut toti arhitectii sau inginerii ca si cum acestia ar fi vrut sa fie co-investitori alaturi de „profesorul” meu.
• 2 oportunitati grozave au fost ratate pentru ca el a numit „grecul smecher” sa negocieze cu proprietarii. Mi-a cerut sa vorbeasca cu ei fara prezenta mea. Apoi pretul a crescut prin coincidenta…

Nu am fost asa de ocupat ca si in prezent, dar am simtit ca timpul meu a fost consumat degeaba. Da, clientul este regele. Dar a fost el un client real?

„Te voi invata cum castiga bani dintr-un proiect un profesionit adevarat”
Aparent a fost o singura proprietate care parea ideala si in curand a ramas fara scuze. A gasit chiar si un co-investitor din orasul sau, totul a fost perfect pentru el sa faca primul pas in aceasta tara. Dar dupa aceea a fost o problema cu banii mei…

” Esti nebun? Vrei sa fii platit cu 3%”? „Dar aceasta este comisionul normal, nu primesc nimic din cealalta parte si in plus am indeplinit toate sarcinile pe care mi le-ai incredintat legat de aceasta. „Totusi in Grecia brokerii primesc 1% de la mine sau 0,5 %. Unii nici nu vor sa fie platiti, intrucat le fac cunostinta cu multi alti clienti.” „Apreciez din plin toate aceastea , putem discuta despre ele, putem chiar negocia onorariile, dar eu sunt profesionist si trebuie sa fiu platit pentru munca mea”. ” Uite, pentru ca esti un baiat mic, am sa te invat cum castiga bani profesionistii adevarati dintr-un proiect”.

” Nu ar trebui sa-mi iei bani deloc, pentru ca tu vei fi desemnat sa ma ajuti sa incep sa construiesc. Vei invata atat de multe in timpul acestei proceduri”. „Dar stiu”. „Ma indoiesc puternic. De exemplu arhitectul meu , pe care mi l-a prezentat „batranul”. Am ales un tip dragut, serios care nu mi-a luat bani ca sa verifice proprietatea si sa termine due dilligence-ul. Va castiga ceva ocupandu-se de dosarul meu la autoritati si deasemenea va mai avea mai multe proiecte pentru mine. Poate iti voi da si dreptul sa vinzi apartamentele si sa primesti comision de la cumparatori, atunci poti sa-i taxezi si cu 100%, nu ma intereseaza.”

Nu am fost suficient de inteligent sa procesez aceasta informatie…
Din nefericire nu am fost destul de inteligent sa procesez aceasta informatie. Am multumit domnului in cauza si l-am informat: „Daca acesta este modul tau de a facea afaceri cu mine, atunci exclude-ma din ele”. Greseala era a mea, nu a lui.

Investitia excelenta…
Intrucat nu a platit nici macar contabilii si cauza diferite probleme minore cu mici facturi, a trebuit sa urmaresc activitatea „profesorului” meu pentru alte cateva luni. Intr-un final in 2007 probabil inspirat de o doamna care traia in partea cea mai urata a Bucurestiului, a decis sa cumpere o proprietate acolo in valoare de 100.000 de Euro. Arhitectul lui nu a verificat nimic, pentru ca „smecherul grec” a rezolvat totul. (Defapt, de ce sa verifice? Nu ar fi fost platit oricum).

A cumparat in jur de 350 mp intr-o zona in care pretul era de 400 Euro/mp. A fost mandru ca l-a cumparat cu 300 Euro/mp si nu i-a pasat sa afle ca 70% din proprietate a fost sectionata de o strada noua aprobata de municipalitate. Ce a ramas nu era construibil.

Confesiunea „grecului smecher”
Am intalnit din nou „profesorul” meu dupa mai multi ani, la aeroportul din Salonic. Astepta pe cineva si mi-a zis doar ca Romania este periculoasa pentru investitorii seriosi. „Batranul” a aparut in fata mea de multe ori si am fost trist sa aflu ca si-a pierdut averea din cauza viciilor sale. M-am intalnit din nou cu „smecherul grec” dupa 2 ani, s-a intamplat sa mancam in aceleasi restaurant si mi s-a adresat de unul singur: „Stupidul ala care…m-a facut sa pierd atat de mult timp si intr-un final nu a cumparat nimic. Am pierdut 1.000 de ore din viata mea si mi-a platit doar 2.000 Euro pentru terenul acela stupid pe care l-a cumparat cu 100.000 de Euro. Sunt asa de fericit ca si-a pierdut banii acolo”.

Concluzii:

• Daca veniti in Romania pentru turism, va rog nu pierdeti timpul oamenilor din jur, spuneti-le.
  Bineinteles ca ar trebui sa fiti tratat cu respect maxim de toata lumea, asta nu se negociaza. Mai ales daca sunteti un investitor adevarat.
  Daca vreti sa faceti afaceri fara sa platiti ceva, nu fiti suparat daca lucrurile se dovedesc a nu fi cum v-ati asteptat sa fie.
  Daca alegeti sa colaborati cu vreun ” intermediar smecher care va promite si femei” atunci fiti pregatiti pentru ce e cel mai rau si nu invinuiti Romania pentru asta, a fost optiunea dumneavoastra.

Englezii o spun mai bine decat oricine altcineva: platesti cu alune, primesti maimute.