Pacaleala perfecta:”o moneda de aur pentru o haina”

Acum 100 de ani era un oras. Comertul inflorea si totul era normal pana cand intr-o zi de luni, in luna septembrie a aparut o persoana noua in oras si a anuntat in piata centrala: „Orice imi va aduce o haina, ii voi plati o moneda de aur”. La acea vreme pretul maxim al unei haine reprezenta 0,1 dintr-o moneda de aur. Oamenii erau confuzi, dar unii dintre ei s-au intors repede cu o haina. Erau curiosi sa vada ce se va intampla. Omul necunoscut le-a platit, o moneda de aur pentru fiecare haina. Intregul oras a inceput sa discute despre asta. 50 de haine au fost vandute…

(investitie saptamanala: 50 de monede de aur)

„2 monede de aur pentru o haina”
Cumparatorul nu s-a mai aratat pentru o saptamana. Lunea urmatoarea s-a intors in piata centrala si a cerut multimii sa il asculte. „Ofer 2 monede de aur pentru o haina. Spun inca o data, oferta este valabila pana la sfarsitul zilei”, a adaugat el. Mult mai multi oameni s-au grabit sa se intoarca cu haine. Le-a cumparat pe toate, platind cate 2 monede de aur pentru o haina. In total a strans peste 500 de haine.

(investitie saptamanala: 1.000 de monede de aur)

„4 monede de aur pentru o haina”
In cursul saptamanii oamenii au cercetat si au aflat. Era unul dintre ei, parasise orasul cu ani in urma si a locuit peste hotare. S-a imbogatit acolo si s-a intors in orasul natal. Lunea urmatoarea acest „businessman” ciudat a aparut din nou. Sute de oameni il asteptau, in speranta ca isi vor vinde hainele pe 2 monede de aur fiecare. Dar a surprins din nou: „Saptamana acesta voi plati 4 monede de aur pentru fiecare haina, dar numai oamenilor din oras. Nu imi aduceti haine din alte orase. Nu o sa le cumpar. Asadar pregatiti-va si documentele. Si nu incercati sa ma pacaliti, recunosc diferenta”, a adaugat el si… batalia a inceput. Fiecare incerca sa vanda primul, pentru a obtine banii, suficienti pentru a cumpara cai si alimente pentru lunii bune etc. A platit 4 monede de aur pentru fiecare haina pe care a cumparat-o, in total 5000 de haine.

(investitie saptamanala: 20.0000 de monede de aur)

„8 monede de aur pentru o haina”

Lunea urmatoarea tot orasul era acolo. Politistii incercau sa mentina ordinea, intrucat multimea incepuse sa se agite, in speranta ca va vinde. In saptamana anterioara avusesera loc multe jafuri, toate avand ca trofeu cate o haina. Misteriosul tip(cu exceptia zilei de luni) a aparut: „8 monede de aur pentru o haina”, a spus el. Fiecare isi vindea nu numai propria haina, ci si oricare alta pe care o gasea, de la cea a bunicului pana la…oricare alta. Au aparut si oameni din orasele vecine, incercand sa isi vanda hainele, dar nu au fost acceptate, omul vroia numai haine din oras. Si nu a ezitat sa cumpere tot. A strans peste 10.000 de haine, platind cate 8 monede de aur pentru fiecare.

(investitie saptamanala: 80.000 de monede de aur)

„20 de monede de aur pentru o haina”
In lunea urmatoarea oamenii au mers in piata centrala mai mult din curiozitate. Aproape nimeni nu mai avea o haina. Inca nu reusisera sa afle de ce aceasta persoana cumpara toate aceste haine. A aparut si a oferit 20 de monede de aur pentru o haina. Dar a reusit sa stranga numai 500 de haine, de la locuitorii orasului care nu fusesera convinsi inainte.

(investitie saptamanala: 10.000 de monede de aur)

„100 de monede de aut pentru fiecare haine”

Se apropia iarna, vremea nu mai era frumoasa, iar oamenilor le era frig. Dar isi vandusera toate hainele. Furau chiar hainele turistilor sau ale oricaror alte persoane care intrau in oras, asteptand sa le vanda „cumparatorului nebun”. Erau nascocite prea multe zovonuri si prea multe teorii. Unii dintre ei includeau scenariul transformarii orasul lor intr-un centru mondial al hainelor. Cand a aparut, a oferit „100 de monede de aur pentru fiecare haina”. Dar a reusit sa cumpere numai 20 de haine, fiinda numai atatea au reusit sa fie furate de la straini.

(investitie saptamanala: 2.000 de monede de aur)

Pretul mediu de cumparare: 6,82. „Pretul official”: 100…
Nu mai existau haine in oras. Acest om tacut stransese toate hainele din oras, platind in total 113.050 de monede de aur. In total au fost vandute 16.570 de haine, cu un pret mediu de 6, 82 de monede de aur pe haina. Dar pretul era stabilit la 100 de monede de aur.

„Vrem 200 sau 500 de monede de aur”
In urmatoarele doua Luni omul a aparut din nou, oferind 100 de monede de aur pe haina, dar nu a reusit sa cumpere nici macar una. Foarte putini oameni aveau o haina disponibila de vanzare. Unora dintre ei le era frica de multime, asa ca isi trimiteau avocatii sa anunte cumparatorul: „Clientul meu iti va vinde haina numai pentru 200 de monede de aur”. Ceilalti 2 au cerut „500 de monede de aur, usor negociabil”. Omul a replicat: „Imi pare rau, dar nimeni altcineva nu va ofera 100, asa cum fac eu. De ce vindeti la acest pret?” Raspunsul a fost: „Nu o sa permit unui speculator ca tine sa imi fure haina pe lucru de nimic. Acesta este pretul, accepta sau pleaca. Daca nu o vrei, voi pastra haina ani buni de zile”.

„Colectionarul de haine” era sigur: Nimeni altcineva nu isi vinde haina.

„Haine de vanzare pentru 50 de monede de aur fiecare”
Lunea urmatoarea a mers in piata central si a spus: „Acesta este orasul meu, locul in care m-am nascut. Iubesc toti cetatenii lui respectabili si munca lor grea pentru a castiga bani… „(plus multe alte porcarii pentru a flata auditoriul). „…de aceea va voi vinde haine pentru de 30 de monede de aur fiecare, in ciuda faptului ca pretul este 100 – 500”. Nebunie! Oamenii incercau sa stranga banii cu orice pret pentru a cumpara o haina. Isi vindeau casele, faceau totul posibil, pentru a avea sansa sa cumpere una din (propriile lor) haine cu un pret cu 70% mai mic decat pretul „oficial”. Le-a permis sa cumpere oricand in intervalul lunii urmatoare. ” Dar in fiecare zi in care veti intarzia, voi creste pretul cu 1 moneda de aur.

A vandut 10.000 de haine, cu un pret de 35 de monede de aur fiecare.

(Venit total: 350.000 de monede de aur)

Blestemand…
In lunea urmatoarea omul nu a mai aparut. In cealalata de asemenea. Oamenii aveau hainele in brate, dar degeaba daca nu puteau sa vanda. Bineinteles ca la inceput nimeni nu vindea cu reduceri. Le-au trebuit luni de zile sa mearga in orasele vecine si sa cumpere haine cu…0,1 monede de aur fiecare. Dupa 2 – 3 ani inca existau oameni care cereau 20 – 30 de monede de aur pentru a haina, dar fara clienti au ramas „rabdatori”. Au inceput sa acuze pe toata lumea, cu exceptia lor. Au acuzat orice alt strain care a mai intrat in orasul lor, blestemau pe toti cei care refuzau sa le cumpere hainele „pentru mai putin de 15 monezi de aur, o nimica toata in comparatie cu preturile viitoare”.

Ce s-a intamplat cu ciudatul comparator de haine?
Dupa ce a castigat mai mult de 230.000 de monede de aur, a donat restul hainelor oamenilor saraci din celelalte orase si a plecat catre alte destinatii. Nu avea sa se intoarca curand. Iar data viitoare va face afaceri cu altceva, proprietati…

Dumneavoastra stiti pe cineva care cumpara ceva pe care il considera scump?