“Stiu sa numar doar pana la 20”“Atunci cum vei numara 280.000 de euro?”

(partea a 3-a,

Pentru prima parte faceti click aici, pentru partea a 2-a faceti click aici)

Feriti-va de greci…
In cele din urma a gasit ea solutia. A invitat pe un var de-al ei "care a mers la liceu 2 ani" sa vina sa o ajute. Slava Domnului ca tipul asta stia cum se foloseste un calculator. La 15.20 terminasem de numarat. Urmatoarea problema era cum sa ducem banii pana la biroul notarului (care suna din 30 in 30 de minute sa intrebe ce se intamplase, iar doamna ii raspundea tipand "numaram, domnule, numaram". Doamna a propus sa duca ea geanta cu bani pana acolo. La fel a facut si clientul meu. "Nu nu nu… nu nu nu… Feriti-va de greci chiar si cand va aduc daruri, sau asa ceva" a afirmat ea (nu era relevant in discutia noastra, dar am observat ca multi romani se folosesc de aceasta expresie fara un motiv anume, considerand ca afirma ceva "inteligent").

Transportarea banilor…
Am gasit solutia eu insumi, pregatindu-ma sa candidez pentru… negociator al Natiunilor Unite! Am cazut de accorddeci sa intram in masina NOASTRA, cu varul doamnei alturi de sofer (adica de mine). In spate urcau clientul care isi tinea geanta si doamna care vroia sa o atinga (gentil presupun, masand-o si mangaind-o) pentru a se asigura ca nu vom lua nicio bancnota din ea. O alta masina ne urma, in care erau translatorul, fiica doamnei si un "ajutor de rezerva" pe care aceasta il ceruse.

Impartirea a 280.000 de euro la sute de oameni, din biroul notarului…
La ora 16.00 am intrat in biroul notarului. Este cel mai bun din oras, prin urmare este foarte respectat. Am luat loc pe scaune in jurul biroului lui. M-am uitat la fotografiile si trofeele dimprejur… Acesta era si amuzant si plictisit in acelasi timp avand in vedere ca astepta de ore intregi ("Ilia, daca nu as fi incheiat atatea tranzactii cu tine, acum as fi la masa cu niste prieteni"). Procedura a fost simplificata: el striga numele fiecarei persoane care venea apoi si semna documentele, multumindu-i-se si plecand. A urmat o a doua repriza in care fiecare familie intra pe rand in camera (sub supravegherea tigancii) fiindu-le achitata partea lor din suma.

Dupa efectuarea primelor 2-3 plati, am auzit un zgomot si m-am scuzat iesind din incapere. Ce mi-a fost dat sa vad nu voi uita toata viata… Erau aproximativ 100-150 de oameni in fata biroului notarial care blocasera strada complet. Cand vreo persoana iesea din cladire cu bani, rudele acesteia (probabil) se grabeau inspre ea, tipand, razand, strigand… Aceasta impartea bani tuturor in jurul ei si uneori acesti bani treceau prin mai multe maini…

"Bani proaspeti pe mainile noastre = multe modalitati de a-i cheltui repede"
Poate ca aceasta este una din versiunile Comunismului pe care multi si-o doresc… ca banii sa apara din senin si sa fie automat impartiti catre sute de maini, fara "de ce"-uri, "cum"-uri, "daca"-uri, "cat de mult" etc… In mai putin de o ora nimeni nu mai ramasese pe strada. "Bani proaspeti pe mainile noastre = multe modalitati de a-i cheltui repede" a comentat tiganca, observand acelasi lucru ca si mine.

In cele din urma, toata lumea a fost fericita…
Clientul a cumparat o proprietate excelenta, pe care in viitor a revandut-o. Urmatorul comparator a dezvoltat acolo un proiect care a fost de mare succes. Proprietarii si-au luat banii, cativa dintre ei reusind sa economiseasca chiar si sa cumpere un apartament, dupa cum am aflat. Tiganca este considerata una dintre "comerciantii de top" dupa ce "a reusit sa vanda grecilor". De atunci suntem ca si prieteni, o sun de fiecare data cand sunt in oras la ea. Mai ales cand ii aduc dulciuri grecesti, iar ea incearca sa ma pupe in semn de multumire de fiecare data, o aventura pe care am reusit sa evit sa o experimentez pana acum…

PS. Dupa toate acestea si dupa sute de ore de munca, nu ar fi pacat sa auzi un client spunandu-ti "si ce-ai facut tu? Esti doar un broker. Doar mi-ai spus despre un teren"?