7 apartamente, o vilă în Pantelimon şi un ţigan… culturist (partea a doua)

Procedura de identificare

M-am aşezat pe scaun. În sala noastră de conferinţe mi s-au mai alăturat încă trei colegi şi am început să ne gândim la o procedură. După câteva investigaţii minore făcute de colegul meu, cu ajutorul avocatului clientului meu, acesta a început să ne explice: „apartamentele respective aparţin de ICRAL, o organizaţie a statului, responsabilă pentru construirea şi distribuirea proprietăţilor către persoane cu venituri reduse.* Trebuie să aflăm dacă vreunul dintre proprietari a cumpărat apartamentul de la ICRAL. Ceilalţi au dreptul să le cumpere, dar probabil nu au făcut-o până în prezent şi preferă să închirieze, plătind un preţ minim. Tot ce trebuie să facem este să cumpărăm drepturile şi apartamentele acestora, dacă aceştia nu le-au cumpărat deja, ca să putem deveni proprietarii celor șapte apartamente. După aceea vom face o solicitare la ICRAL, cerând obţinerea dreptului de proprietate asupra terenului. Ulterior, vom aplica pentru autorizaţia de demolare şi vom cere atribuirea parametrilor de urbanism noi, urmaţi de PUZ. În final, vom avea o proprietate excelentă, pe colţ, cu parametri noi şi cu o locaţie foarte bună.”

„Şi de ce suntem atât de siguri că ICRAL va dori să ne vândă drepturile asupra pământului?” „Va trebui să o facă, deoarece noi vom fi proprietarii apartamentelor.” „Nu-i nimic, vom cere părerea avocatului despre acest lucru, eu însă am îndoielile mele. Deci, mesajul este clar: dacă trebuie într-adevăr să cumpărăm, trebuie să semnăm aceste contracte simultan, în caz contrar, ne vom bloca şi, probabil, vom fi şi şantajaţi.”

(* Acestea au fost exact vorbele lui!)

„Obiective”

„Cine sunt locuitorii acestui bloc? Ştim ceva despre ei?” Un alt coleg de-al meu era deja pregătit să răspundă: „un bătrân, doi bărbaţi, ţigani burlaci şi 4 familii sărace”. „De când locuiesc acolo?” „Destul de mult, de cel puţin 4 – 5 ani, după cum am aflat.”

„Bugetul”

„Cât costă un apartament cu 2 camere în zonă?„  „În jur de 30.000 – 35.000 de euro”, a  răspuns cel de-al treilea coleg, prezentându-ne şi celelalte oferte pe care le strânsese din zonă. „De acord, dar această proprietate probabil se încadrează în confort 3, mă îndoiesc că ICRAL le-a construit ca apartamente de confort 1.” „Da, ai dreptate, dar încearcă să explici acest lucru şi proprietarilor…”

Le-am cerut să pregătească rapoarte pentru toate acestea şi un raport general al discuţiei. Toate au fost transmise clientului meu.

Aprobarea clientului…

„În cele din urmă, ai ceva şi pentru mine, grec leneş ce eşti?”, îmi răspunsese clientul la telefon. „Dar şi tu eşti grec”, i-am întors-o eu. „Da, sunt, însă tu trăieşti în România, deci este normal pentru mine să te critic aşa cum o fac românii, de obicei. Nu?” Tăcerea mea l-a făcut să continue: „Ok, te rog luminea-ză-mă şi pe mine, care este strategia ta? ”. „Eu sugerez să le propunem proprietarilor un schimb de apartamente tot  în zona aceea, dar confort 1.  În cel mai rău caz să le oferim ceva bani în plus.” „Dă-mi un buget!” „Să spunem,  între 250.000 – 300.000 euro, pentru a fi siguri.” „Este prea mult!” „Vom avea nevoie de ei”. „Ok, dar să nu mă faci să îmi pierd banii. Mă voi supăra foarte tare pe tine.” „Ai pierdut ceva până acum? ” „Nu, dar poate fi întotdeauna prima dată pentru ceva.”

Zgomot… Linişte

L-am trimis pe un coleg să vorbească cu oamenii, începând cu primele două familii. Ordinul meu a fost să o facă în linişte, nu cumva să-i provoace în vreun fel. Dar a fost inutil. Odată intrat în bloc, au început să-i pună întrebări şi acesta „a fost forţat să  mărturisească, în cele din urmă, scopul vizitei” (cel puţin aşa a pretins el). Le-a spus că vrea să cumpere un apartament pentru el şi a cerut oferte de preţ.

Prima ofertă a fost de 25.000 de euro. El a crezut că este înțe-lept să comunice acest lucru şi celui de-al doilea proprietar. Acesta a spus că preţul lui de vânzare este de 30.000 de euro şi a sunat  pe alți doi tipi care au apărut şi au cerut câte 35.000 de euro, făcându-l pe cel de dinainte să-şi schimbe părerea şi să ceară 40.000 de euro. Spre seară, colegul meu a primit un apel şi a fost informat că preţul este de 50.000 euro pentru fiecare apartament, pentru că toată lumea a vorbit cu toată lumea şi acesta este preţul convenit de comun acord.