Potrivirea perfectă: un împrumut de treizeci de milioane de euro, fără credit ipotecar și o rochie cu fermoarul deschis.

– Prietene, nu mai fi așa. Încetează cu negativismul și nu mai fi așa de țâfnos, te porți și vorbești ca tataie! O să vezi, o să am banii.

– Cine ți-a spus ție c-aș fi atât de bătrân? Poate că am un chirurg plastician foarte bun, i-am răspuns.

– În cazul acesta ar fi trebuit să înceapă cu burta, deci nu asta era problema, dar tocmai ți-ai sărbătorit ziua de naștere, acum câteva zile.

– Așa este, și tocmai pentru că sunt de-o vârstă cu Iisus și cu Alexandru cel Mare, vreau să mă asigur că voi fi aici și-n anul următor, să-mi sărbătoresc ziua de naștere și, de asemenea, că nu voi deceda la o vârsta așa fragedă… ştii, mă aflu la o vârstă critică.

O astfel de discuție nu se sfârșește niciodată, mai ales atunci când prietenul meu român e atât de insistent și sâcâitor. A reușit să mă convingă până la urmă să merg cu el la întâlnire. Așa se face că m-am trezit mergând pe bulevardul Unirii, în acea zi de joi din luna august. Cum era puțin trecut de șase seara, soarele încă mai era pe cer. Era extrem de cald afară și, pentru o clipă, m-am gândit că, dacă s-ar fi uitat cineva la noi, ne-ar fi găsit foarte haioși. Amicul meu era îmbrăcat de parcă tocmai ieșise dintr-unul din cluburile din Constanța, după ce îngurgitase câteva băuturi: pantaloni scurți și o bluză foarte subțire, transparentă, cărând după el gentuța de la Luis Vuiton pe care abia și-o achiziționase. Iar eu eram, ca de obicei, la costum și cravată, întrucât avusesem nenumărate întâlniri înainte și urmau altele după… (geanta mea era destul de ieftină, pentru că o prefer pe aceasta, primită cadou din parte colegilor mei în 2007, având o valoare mult mai mare pentru mine).

Afaceri „cu fermoarul deschis”…

– Bătrâne, grăbește-te! N-o să ne aștepte o veșnicie, ea ne face o favoare nouă, mă grăbi prietenul meu.

În următoarele minute am găsit clădirea, ne-am urcat în lift și imediat am ajuns la ușa persoanei atât de importante, pe care urma să o întâlnim.

– Să nu fii surprins dacă o să vezi aşteptând cu noi vreo celebritate sau vreun om de afaceri important, toți vor să o vadă pe această femeie, am fost avertizat.

– Vor fi și mai surprinși când ne vor vedea pe noi, crede-mă, i-am răspuns prietenului meu, care era nerăbdător.

Simbolul de pe ușă era foarte cunoscut, era firma unor agenți de bursă ai unei mari societăți de asigurări. De îndată ce am ciocănit ne-a deschis o doamnă. Avea peste 40 de ani, îndreptându-se repede spre al cincilea deceniu din această viață. Nu o să îi uit niciodată privirea, ne-am uitat unul în ochii celuilalt, mai puțin de o secundă, dar felul în care ne-a privit era la fel cu cel al unei persoane pe care aș considera-o extrem de… proastă. Era prietenă cu „oamenii mari”. O altă doamnă, aceasta având peste 50 de ani, stătea de vorbă cu o domnișoară înaltă, blondă. Camera era foarte mică, nu aveau un loc special pentru întâlniri; până la urmă suntem oameni cu toții, de ce să ne ascundem?

Discutau despre un împrumut bancar și alte detalii de acest gen, dar asta era tot ce puteam înțelege cu româna mea defectuoasă. Am fost rugați să așteptăm la o distanță de trei metri, până aveau să termine. Eu scanam încăperea. Trei birouri vechi, scaune vechi (al meu probabil că fusese folosit chiar de Elena Ceaușescu când mersese în vizită în Anglia, pentru a fi onorată de regină). Aerul condiționat era pornit, dar nu se simțea nici urmă de adiere rece. Prietenul meu mi-a făcut din nou semn cu privirea, să mă uit la tipa blondă. Purta o rochie bej, într-adevăr foarte provocatoare, cu decolteu și destul de scurtă, dar avea fermoarul desfacut la spate. El era foarte atent la pielea ei și o studia cu mare atenție, de parcă ar fi fost într-adevăr ceva de văzut… După zece minute, blonda s-a ridicat în picioare, și-a luat la revedere și a plecat grăbită. Prietenul meu o cunoștea (din niște scandaluri care au fost prin media) și era pregătit să intre în vorbă cu ea dacă nu l-aș fi înghiontit eu cu putere. Și-a pus ochelarii mari, de firmă, firește, și a plecat lăsând-o pe doamna de 50 de ani „la dispoziția noastră”…

„Fonduri pentru ajutorarea României”

Era îmbrăcată la fel ca una dintre mătușile mele din Grecia, căreia îi place să poarte numai ce-și cumpără de la piețele volante, după ce negociază cu vânzătorii (care de obicei sunt chinezi) jumătate de oră, înainte de-a investi 5 – 6 euro, într-o rochie. Machiajul îl avea rămas, probabil, încă din ziua nunții, iar mâinile nu îi erau prea curate. Prietenul meu nu dăduse atenție niciunuia dintre aceste aspecte; el era încă fascinat de simplul fapt că, în sfârșit, stătea de vorba cu ea. S-a prezentat oficial ca fiind broker pentru asigurări. Și nu numai…

– Înainte am lucrat acolo (a menționat numele unei foarte mari instituții din România). Pe urmă m-am mutat la (o bancă străină, de renume). Am fost asistenta personală a directorului, un domn foarte serios și amabil, faimos în țara lui. Poți să afli mai multe despre el dacă îl cauți pe Google.

Nu am putut să notez numele, l-a spus prea repede.

– Acest domn se află acum în Suedia și conduce o firmă de investiţii majoră. Această firmă a aprobat, anul trecut, câteva fonduri speciale pentru Europa de Est, inclsiv Ungaria și Ro-mânia. Scopul fondurilor este să ajute la dezvoltarea acestor țări.

„Poți primi împrumut bancar pentru orice sumă îți dorești, chiar și de 200 de milioane de euro”

Prietenul meu o asculta hipnotizat…

– Această firmă poate acorda împrumuturi considerabile pentru afaceri imobiliare numai unor oameni speciali, numai prin recomandare şi doar dacă ai un proiect pe care să-l prezinți. Din fericire, pe tine te-a prezentat (a spus numele unei persoane pe care nu o cunosc) și ți se va acorda aceasta șansă.

A început să enumere documentele pe care trebuia să le prezentăm: întocmirea unui business plan și un cash-flow realist, documentele legale ale proprietății pe care doriți să o cumpărați (sau dacă o avem deja, documentele de proprietate pe care le deținem), planurile de urbanism, o dovadă că nu ne aflăm pe lista neagră a niciunei bănci, o cerere și încă alte câte-va hârtii. Prietenul meu abia mai era în stare să vorbească, având mutra unuia care flirtează cu Jessica Alba, iar ea ar fi prezentat, în mod surprinzător, vreo urmă de interes… Am întrerupt-o eu:

– Doamnă, eu nu înțeleg. Și dacă vă prezentăm aceste acte, ce se va întâmpla? Spuneți-mi, vă rog, poate că dacă prietenul meu înțelege, trebuie să știu și eu despre ce este vorba, eu nu sunt atât de inteligent.

M-a privit de parcă s-ar fi uitat la un retardat. Apoi a început un dialog fabulos:

– Pentru un proiect puteți aplica și obține un împrumut de milioane de euro, în cazul dumneavoastră vorbim de imobiliare.

– Cine sunt garanții? Care este ipoteca?

– Garantul dumneavoastră și proiectul, desigur.

– Și cum știți că vă vom înapoia banii?

– Cum v-am menționat și înainte, dar nu m-ați ascultat, aici veniți cu o recomandare din partea cuiva și, în plus, aveți împrumutul asigurat, așa că în cazul în care dumneavoastră nu plătiți banii, vi-i vor lua cei de la compania de asigurări.

– Cât este costul unei asigurări?

– 6% din valoarea împrumutului, plătiți în avans, apoi noi vă vom acorda împrumutul.

– Și pentru ce valoare pot face împrumutul?

– Cât vă doriți, atâta timp cât aveți acei 6% care sunt necesari pentru a-i putea plăti în avans.

– Cu alte cuvinte, pot lua 50 de milioane de euro, dacă le am pe cele 3 în avans?

– Cu siguranță domnule, puteți lua și 200, dacă aveți 12 milioane.

– Și ce se întamplă dacă plătesc cei 6% și nu primesc împrumutul?

– Acest lucru nu este cu putință, (numele unuia), este una dintre importantele persoane care au aplicat și au primit, sau vor primi, curând împrumutul.

– Care este numele băncii care va acorda împrumutul? Și ce firmă de asigurări ne recomandați? Cea pe care o aveți aici?

– Nu îmi amintesc denumirile, dar cu siguranță nu cele pe care le avem aici.

După multe insistenţe a acceptat într-un final să-mi arate un document și am văzut numele uneia dintre companiile cu care colaborau. Am căutat-o pe Internet, în acea seară, și am dat peste numele unui broker de credit din Germania…

Deja, pe amicul meu îl treceau toate transpirațiile, mi-a șoptit la ureche, implorându-mă să mă opresc, pentru că îi stricam afacerile. Nu am mai întrebat nimic, iar doamna s-a întors spre el și i-a spus ceva în română, de genul: „de ce aduci cu tine astfel de oameni, de proastă calitate? E polițist?” Prietenul meu a asigurat-o că eram doar curios și a rugat-o să-l primească la o a doua audiere, fără mine de față. A spus că este ocupată și că trebuie să plece. Asistenta ei ni s-a adresat îndată și ne-a condus spre ieșire.

– Tâmpitul dracului, tu chiar încerci să-mi distrugi viața!, a țipat amicul meu la mine, când am ajuns la lift.

Vorbind cu fața la perete…

După câteva zile de tăcere, prietenul meu s-a hotărât, în sfârșit, să deschidă subiectul despre întâlnirea cu acea doamnă…

– De ce ești așa de prost? De ce ești atât de nepoliticos? Așa de grosolan, arogant și atât de complexat? Am înțeles, nu ești un om cu maniere, dar de ce mă împiedici și pe mine să-mi schimb câte ceva din viață?

– O să ți se schimbe viața dacă te culci cu acea frumoasă blondă?

– Desigur că nu, ignorantule, o voi schimba cu împrumutul.

– Așa ceva nu există, nu faci decât să îți pierzi timpul și în curând și banii.

– De ce trebuie să fii așa negativist?

– O să-ți spun câteva dintre argumentele mele și sunt deschis să discutăm pe această temă. Acestea sunt: nu am fost arogant, grosolan sau nepoliticos cu ea, doar am reacționat și i-am pus niște întrebări. De ce ai numi asta lipsă de maniere? Femeia este o mincinoasă. Cineva care a stat în preajma unui afacerist de top,  pe post de asistentă sau mai știu eu ce, chiar și de-ar fi fost cea mai mare țărancă din România, tot ar fi trebuit să învețe ceva, după atâția ani de stat pe lângă el. Nu știa cum să îți descrie procedura. Este o amatoare, nu se pricepe la afaceri, iar engleza ei este chiar mai proastă decât a mea – dacă e cu putință…

– Tu vrei să-mi spui mie că marile instituții financiare din Europa Centrală sunt reprezentate în România de către această doamnă care are mâinile murdare, poartă haine ieftine și are același machiaj de 35 de ani încoace, 35, zăcând acolo de dinainte să ne fi născut noi?!

– Nu mai vreau să mă leg de biroul ei. Și eu am avut unul la fel de mic, cu câțiva ani în urmă, dar în al meu se făcea curățenie cel puțin o dată pe săptămână, nu o dată la doi ani!

– Nu vrea să îți spună numele persoanelor cu care vei lucra, numele băncii care îți va acorda împrumutul, modul în care decurge acest proiect. Ea doar îți spune că poți să ceri atât cât îți dorești, câtă vreme vei plăti 6%, în avans. O să-ți ia banii și-o să dea bir cu fugiții.

– EȘTI UN PROST ȘI-UN AROGANT, CARE NU ARE NICIO URMĂ DE RESPECT PENTRU VALORILE UMANE. JUDECI OAMENII NUMAI DUPĂ FELUL ÎN CARE ARA-TĂ, a explodat prietenul meu, înjurând, cu multe alte „cuvinte frumoase”.

– Dumnezeule, ai dreptate, sunt exact ce spui și chiar mai mult de-atât. Dar să mă ții la curent cu mersul lucrurilor, îmi ești totuși prieten.

– Da, desigur c-am să te țin la curent… cum aș putea să pierd șansa de a primi acest împrumut, ca mai apoi să-ți arunc cu câteva cărămizi de euro peste față?

Întâlnire la Hotel RIN…

– Domnule Aroganță, veniți? Vor sosi experții din Germania, să ne explice cum stă treaba cu procedurile. O să ne spună exact, când și unde ne vor primi în audiență; în principiu, doamna m-a anunțat pentru vineri.

– Domnule În-curând-voi-fi-Bogătan, nu îmi permit să pierd timpul pentru așa ceva. Te rog să te duci singur, eu nu vreau să te umilesc, din nou, prin cuvintele mele. O să-mi povestești, pe urmă, cum a mers.

Întâlnirea de vineri s-a schimbat pentru duminică dimineață. Apoi, pentru duminică seara. Apoi, pentru luni dimineață. Până la urmă, s-au întâlnit luni după-amiază. Amicul meu a dat peste o doamnă și doi gentlemeni nemți. Își anulase tot programul pentru această întâlnire, dar așteptarea l-a făcut și mai nerăbdător. Nu s-au întâlnit la nicio instituție bancară, așa cum fusese stabilit inițial. Pe deasupra, a fost pus să semneze o hârtie, cum că toate detaliile discutate sunt confidențiale și dacă va sufla un cuvânt, cât de mic, penalitățile vor fi uriașe.

Victima absolută descrie cum va urma să fie jefuită…

A început să povestească, cu foarte mult entuziasm:

– Deci, propunerea este așa: le voi preda proiectele mele. Am hotărât că voi începe cu un complex rezidențial de mărime medie și, de asemenea, cu o clădire mică, pentru birouri. Am deja proprietățile, pe care le pot da în folosință oricând, așa că, peste câteva săptămâni, le voi preda proiectul și tot ce mai au nevoie.

– După asta, proprietățile vor fi evaluate de o bancă, al cărei nume nu mi l-au spus încă, dar se pare că este una din Austria. Această expertiză va costa 5.000 de euro, care vor fi apoi deduși din taxele brokerilor.

– Când vor aproba proiectul (și mi-au spus că, dacă fac actele cum trebuie, nu vor exista probleme în acest sens și că va fi cu siguranță aprobat) îmi vor trimite o scrisoare pentru a mă anunța oficial că proiectul a fost acceptat.

– Pentru că tot proiectul e oficial, dar nu-l vor face public și pentru că ei lucrează numai prin relații sau prieteni, eu sunt asigurat că voi primi suma de bani, pentru că fondurile lor sunt suficiente pentru a permite orice fel de proiecte.

– Nu vor nicio garanție și nicio ipotecă pentru bani. Va trebui, în schimb, să asigur împrumutul, deci să plătesc o asigurare în valoare de 3% din totalul sumei pe care o voi primi. Așa că, în cazul în care nu le voi achita demersurile, ei o să-și ia banii de la compania de asigurări, care mă va urmări ulterior, pentru ca să le plătesc.

– Firma de asigurări va fi tot una germană sau austriacă, mi-au garantat că va fi una dintre cele mai bune, pentru că nici banca lor nu vrea să riște să își piardă fondurile.

– Brokerii de credit vor primi un comision de 3% pentru întreaga procedură, pentru participare și coordonarea proiectului. Probabil că și doamna aceea va dori ceva, probabil un 1%, dar asta voi negocia separat.

– Și cum ți-am mai spus, persoanele acestea sunt foarte de treabă și foarte serioși în ceea ce fac. Ei vor face totul pentru mine și își vor lua banii abia după ce cererea mea va fi aprobată.

– După ce voi semna toate actele, le voi plăti acei 6%, pentru ca ei să fie asigurați, iar eu să le certific că nu sunt sărac și că mai am și eu niște bani; apoi, în maxim o săptămână, banii vor fi virați în contul meu.

– Mai erau și alții care doreau să aplice pentru astfel de împrumuturi, dar mie mi-au spus că voi avea prioritate, pentru că relația mea, adică cea care mi-a făcut legătura, este mai puternică. În plus, peste câteva zile își va primi banii un alt prieten de-al meu, el a aplicat pentru un proiect de energie. Voi avea deci dovezile care îmi trebuie, ca să mă asigur că tipii ăștia o să-mi dea banii, așa cum mi-au promis.

– Tot ce-mi rămâne de făcut este să strâng banii pentru proiecte. Intenționez să aplic pentru 20 de milioane de euro; pentru început îmi trebuie 1.200.000. Mă ajuți să fac rost de bani?

Urmează varianta mea (ca de obicei, fără ocolișuri):

– Domnule În-curând-voi-fi-Bogătan, o să-ți ia cei 1.200.000 de euro și vor spăla putina. De ce nu le propui în următorul fel: le demonstrezi că ai cei 6% într-un cont bancar, cu o scrisoare de împuternicire sau chiar cu banii jos. Pe urmă ei îți acordă creditul și în același timp, acel 6%, care nu va intra în contul tău, va fi plătit direct din credit. În felul acesta vei fi sigur că nu pierzi niciun euro, în cazul în care nici nu vei primi vreunul.

– Ești nebun? Vorbim de instituții internaționale, nu pot să-i oblig să-mi accepte condițiile.

– Ce instituții internaționale, românca aceea, care are același machiaj de 35 de ani sau nemții care nu au decât o mică firmă de brokerage?

– De ce ești tu atât de sigur și de negativist?

– După părerea mea, treburile stau cam așa: niște escroci au găsit-o pe această femeie, care nu știe mai nimic și vrea doar să câștige un ban ușor, ca oricare om de pe această planetă. Ce face ea acum nu este decât să își găsească victimele, așa cum te-a pescuit pe tine. Ei îți promit toate aceste lucruri, când eu pot să îți prezint mult mai simplu cum stau de fapt lucrurile. Ascultă varianta mea: acești distinși domni sunt plătiți de către tine cu 600.000 de euro, pentru a depune dosarul cu cererea ta, la o anumită bancă. Vor mai primi niște bani, pe deasupra, de la firma de asigurări – un comision colosal, pentru așa-numita „asigurare a unei afaceri care nu se va înfăptui niciodată”. Este ca și cum i-ai spune cuiva „ți-am găsit eu un prost care îți încredințează 600.000 de euro pentru ceva care de fapt nu se va întâmpla niciodată. Mie îmi revin 400.000.” Sunt sigur că vor găsi pe cineva care să dea curs unei astfel de înțelegeri. Pe urmă, o să-ți spună că s-a întâmplat ceva și că a apărut o pro-blemă cu împrumutul, tu ai făcut cine-știe-ce greșeală, iar banii sunt nerambursabili. Dar poți să fii sigur de următoarele lucruri: unu – amicul tău nu va vedea niciodată banii și doi – o să se distreze foarte tare pe cheltuiala ta, îți vor cheltui banii și te vor venera pe vecie.

Un fermoar pe cale de a fi deschis…

Se spune că atunci când te sui într-o mașină care poate atinge 400 de kilometri pe oră, îți va fi foarte greu să apeși frâna; tu vrând să îți împlinești visul cât mai repede cu putință. Așa stăteau lucrurile și în ceea ce-l privește pe prietenul meu. A continuat cu dosarele, cu pregătirile și ce i se mai ceruse. A stabilit de-asemenea câte o întâlnire zilnică cu… prietena mea (cum am denumit-o până la urmă), doamna cu machiajul învechit. Într-una din zile i-a cerut chiar un împrumut personal, „tu vei primi împrumutul tău, în scurtă vreme, iau eu am nevoie de niște bani urgent”. I s-a părut puțin dubios, dar până la urmă i-a dat banii, ceea ce l-a făcut să se poarte apoi mai rece față de ea; a început să o preseze în privința finalizării proiectului, pentru că, deja începuseră să apară întârzieri. Dar, a avut parte și de puțin noroc. La câteva zile după ce a început să se plângă, a fost chemat la biroul ei, ca să discute despre niște „probleme importante”. Acolo a dat din nou cu ochii peste blonda cu fermoarul deschis. De această dată, mai stătea la coadă încă un bărbat. Doamna i-a rugat pe amândoi să aștepte puțin, până își va termina treburile, iar blonda l-a invitat să ia o cafea, peste drum. Eu nu am fost de față, dar din descrierea lui nu pot să-mi imaginez decât cum a rămas cu gura căscată atunci când a auzit invitația (din fericire nu au intrat prea multe muște).

La cafea a fost extraordinar, ea i-a spus că a auzit multe lucruri frumoase despre el și chiar că ar avea nevoie de sprijinul lui, să o ajute cu întocmirea unor dosare. Prietenul meu, „super erou”, nu s-a putut împotrivi destinului, a fost gata să o ajute pe această fată lipsită de ajutor, inocentă și în acest fel s-au apropiat unul de celălalt. Îmbrățișările și săruturile franțuzești deveniseră un ritual al întâlnirilor zilnice, dar ea nu a vrut să meargă mai departe, deși el ardea cu totul pe dinăuntru.

– Iubitule, și eu simt că ard, dar cred că ar fi de rău augur să facem ceva acum, în circumstanțele date. Propun, în schimb, să păstrăm pasiunea, iar atunci când ne vor intra banii în cont,      să mergem împreună, pentru o săptămână, în Maldive sau în Seychelles, doar noi doi.

– Doar eu și ea în Maldive… aș fi în Rai! continua el să mă tachineze.

(În timp ce el îmi tot povestea aceste fantezii, eu i-am promis că „dacă tu te duci cu ea în Seychelles, eu o să călătoresc în timp și o să mă alătur, în luptă, lui Alexandru cel Mare împotriva lui Darius, în Gaugamela.)

„În drumul spre Rai a apărut o problemă”

Phil Collins este unul dintre soliştii mei preferați. Bine, și-a pierdut în mare parte inspirația pe la mijlocul anilor `90, dar tot grozav rămâne. Una dintre melodiile pe care o ascult mereu cu mare plăcere se numește „Something happened on the way to heaven”.

Asta i s-a întâmplat și prietenului mei, în drumul lui spre Rai…

După întârzieri de câteva zile, a primit, în sfârșit, răspunsul că i-a fost acceptată cererea. Din nou, nu a fost menționat numele băncii, ci doar numele brokerilor de credit din Germania. Situația arăta la fel și pentru firma de asigurări. Totul era bine ascuns în spatele unor nori de mister. L-au rugat să plătească banii, direct în conturile lor, el i-a refuzat (l-am amenințat că îl omor dacă ar fi făcut acest lucru, deși blonda încerca să-l convingă că ar fi o prostie să nu accepte). După multe întâlniri, discuții (dar niciodată nu a primit UN e-mail, în afară de cel de confirmare) și modificări ale planului, l-au informat că întâlnirea finală se va ține la Budapesta. L-au rugat să vină cu banii asupra lui, ca să primească în același timp și cecul de la bancă. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că, în sfârșit, s-a luminat la minte. S-a dus la Budapesta împreună cu avocatul lui și s-au îndreptat spre hotelul de cinci stele unde fuseseră invitați. Brokerii au fost atât de zgârciți încât nici măcar nu au închiriat o sală de ședințe. Așa că a trebuit să aștepte în lobby alături de alți 20 de inși (mai mult sau mai puțin) români. Nemții au cerut banii și toți au început să-i achite, așezați frumos în genți de piele, întocmai cum li se indicase.

În timp ce prietenul meu aștepta la coadă, a primit un telefon urgent de la mine. Își uitase cel de-al doilea mobil în biroul meu și am răspuns eu unui apel important, pentru că recunoscusem numele. Prietenul lui (care aștepta banii în urma aprobării împrumutului) nu-i primise, în schimb fusese anunțat că în cele din urmă proiectul i-a fost respins. I-au spus că consilierii legali ai băncii au găsit multe probleme legate de proiect și că el ar fi încercat să îi păcălească. Așa că pierduse acei 6% și avocatul lui l-a informat că în această situație nu mai este nimic de făcut. Așadar, prietenul meu i-a rugat pe brokerii de credit să-i arate mai întâi cecul de la bancă, așa cum i s-a promis. Ei i-au spus că sistemul online al băncii fusese blocat, dar l-au asigurat că până a doua zi se va rezolva, „așa că puteți sa ne dați astăzi banii, nu este nicio problemă”. S-a uitat la blonda care tocmai le plătise banii și îi trimitea sărutări, dar s-a ridicat și a plecat. S-a dus și la ceilalți oameni care erau în aceeași situație și i-a sfătuit să își ceară banii înapoi. Aceştia nu au vrut să facă acest lucru. Unii, în schimb, i-au dat numerele de telefon, ca să îi sune și să afle ce s-a întâmplat.

Patru luni mai târziu, toate persoanele care îi dăduseră numerele de telefon și pe care le-a sunat, erau disperate. Nu s-a acordat nici un împrumut, românca nu era de găsit niciunde, iar pe nemți i-ai de unde nu-s! Nu mai este nevoie să spun că blonda l-a uitat imediat pe amicul meu…

(Poate pentru unii dintre dumneavoastră această întâmplare pare o poveste, poate pentru unii reprezintă chiar realitatea. Știu că trăim în vremuri dificile, dar vă rog, deschideți cu atenție ochii și fiți precauți! Cu cât criza economică se va amplifica mai mult, cu atât mai mulți infractori se vor perfecționa în a vă fura banii).