4 jucători s-au așezat la masa de poker. Criza din Grecia intră în runda finală

Atena. Era joi seară și negocierile dintre ministrul economiei din Grecia și reprezentanții creditorilor Greciei (Uniunea Europeană, Fondul Monetar  Internațional de Investiții, Banca Central Europeană) ajunseseră într-un punct mort.

• „Nu ați implementat masurile stabilite; aveți nevoie de noi măsuri pentru a rămâne în plan.”
• „Țara nu poate suporta mai multe măsuri.”
• „Dar nu le-ați activat nici pe cele stabilite, unele ministere refuză să acționeze conform înțelegerii noastre. Sunteți de acord pe unele topice și apoi, pur și simplu, le înghețați.”
• „Ne vom mișca mai repede din septembrie și vom implementa tot ce am stabilit, însă deficitul stabilit trebuie revizuit, recesiunea a facut imposibilă implementarea acestuia.”
• „Recesiunea este doar unul dintre factori așa ca nu e cazul. Aveți nevoie de mai multe măsuri.”
• „Aceasta este o problemă ce trebuie rezolvată de politicieni, nu doar tehnocrați. Nu pot decide asta singur. Trebuie să discut cu primul ministru.”

Ministrul grec a ieșit din încăpere, l-a sunat pe primul ministru și după o vreme reprezentanții au fost informați că „discuțiile noastre vor continua pe 14 septembrie”. Vineri dimineață grecii s-au trezit cu media care anunța „am rupt legăturile cu creditorii noștri, nu am acceptat noile cereri ale acestora.” Situația a fost clarificată parțial de către ministru într-o conferință de presă organizată în aceea după-amiază. Acesta a declarat că totul este în ordine însă problema rămâne.

O problemă ce pare „nerezolvată”

Societatea elenă se află într-o stare de șoc continuă de peste un an și jumătate. Chiar și după ce Grecia a cerut ajutorul creditorilor, oamenii continuă să audă despre noi măsuri în fiecare săptămână sau lună. Guvernul continuă să bată palma cu UE, FMI, BCE pe înțelegeri ce nu sunt respectate (cu intenție?). Targetele nu au fost îndeplinite; mai multe măsuri sunt stabilite în timp ce măsurile din-nainte rămân în stadiul de „așteptat pentru a fi implementate”. Taxele pe venituri sunt cel mai clar exemplu de confuzie: Guvernul a anunțat că le va crește, însă „din greșeală” le-a micșorat. Cheltuielile și veniturile statului sunt departe de a fi conform planului în acest an…

Grecii se declară sătui de această situație. Societatea este împărțită în două: populiști și persoanele responsabile. (pentru detalii, click aici)

Fiecare dintre ei au argumentele lor, dar cu o singură concluzie: există o bătălie între două mentalități și rezultatul va determina viitorul țării. Problema pare „nerezolvată”. Guvernul se declară gata să schimbe tot, însă evită să acționeze în acest sens. Opoziția preferă să îi flateze pe oameni, refuzând să accepte realitatea.

Exemplu: 50.000 de lucrători publici ar trebui concediați „ieri” pentru că bugetul trebuie să scape de anumite costuri. Guvernul se declară împotriva acestei măsuri, evitând să concedieze chiar și 7.500 de oameni care lucrează în organizații care nu au nici un motiv să existe astăzi. În același timp, promite un nou sistem de plată pentru lucrătorii publici, bazat pe criterii mai obiective ( și să scadă costurile). Însă deja au acordat cu sindicatele că nu se vor atinge de salarii.

4 jucători la … masa de poker

Odată cu trimiterea controlorilor acasă până săptămâna viitoare, septembrie a început în modul cel mai negativ. Se pare că s-a stabilit o partidă de poker și cei 4 jucători s-au așezat la masă.

Jucătorul nr. 1: Populiștii greci

Refuză să accepte orice schimbare majoră, dând vina pe toți ceilalți pentru situația actuală. Strategia lor este să îi preseze pe creditori să accepte „statutul special al Greciei” deoarece, în mod contrar, „Europa și lumea va suferi mai mult”. Se declară împotriva măsurilor, dând vina pe acestea pentru recesiune și cerând scăderea taxelor. Consideră că dacă se vor da afară lucrători publici, economia va fi șocată deoarece aceștia sunt o sursă de venituri pentru toate celelalte profesii.

Trebuie luată o decizie: în zona euro cu schimbări sau înafara ei fără schimbări?

Jucătorul nr.2: Grecii responsabili

Își dau seama că schimbările sunt mai necesare ca niciodată. Recunosc faptul că dacă nu implementezi măsurile, acestea nu pot fi vinovate pentru recesiune („când colectezi mai puține taxe, nu poți da vina pe taxe pentru lipsa de cash flow de pe piață”). Înțeleg că riscul cel mai mare pentru Grecia este să devină „problema fără soluție” a Europei și vor să acționeze acum, mâine s-ar putea să fie prea târziu. Inisistă pe scăderea cheltuielilor ce nu sunt necesare și sunt gata să sprijine activ această opinie.

Trebuie luată o decizie: Există politicieni gata să renunțe la cariera lor politică prin implementarea măsurilor care vor salva țara dar îi vor face nepopulari?

Jucătorul nr.3: Uniunea Europeană

Creditorii europeni insistă pe implementarea măsurilor acordate cu guvernul elen însă în același timp problema este mai mare, mai complicată și implică mai multe țări. Sunt nemulțumiți de situație însă recunosc că „medicamentul ar putea omorî pacientul”. Majoritatea dintre ei așteaptă alegerile (Cancelarul Merkel a pierdut ieri chiar în propria regiune) și este complicat pentru ei să explice de ce Grecia ar trebui salvată.

Decizii de luat: ce se va întâmpla dacă Grecia nu va reusi să implementeze planul acordat? Vom continua să sprijinim țara sau o abandonăm și injectăm același capital direct în băncile noastre?

Rupem uniunea în bucăți, conform abilității țărilor de a-și ajusta economiile normelor noastre?

Jucător nr.4: Piețele internaționale plus speculanții

Au câștigat … râuri de miliarde pariind împotriva Greciei și a altor țări europene. Continuă să pună presiune pentru mai mult „sânge” fiind de necontrolat și liberi să speculeze în orice direcție își doresc. Odată ce țările și-au vor plăti datoriile la bănci (și alte credite „toxice”) și i-au salvat, cei salvați au continuat să atace țările, considerându-le slabe „pentru că au facut împrumuturi pentru a ne salva”. Grecia este doar scuza de care aveau nevoie și continuă să conteze pe inabilitatea creditorilor de a rezolva problema pentru totdeauna.

Deczii de luat: Există vreo limită la speculație? A mai rămas cineva care se gândește la ce se va întâmpla daca sistemul se prăbușește, după atacul speculanților asupra țărilor, monedei și economiilor?

În următoarele săptămâni veți auzi multe declarații și discuții despre Grecia. La masa de poker veți găsi mulți jucători pregătiți să joace la cacealma sau să parieze peste limita lor. Însă câștigătorul, de obicei, este cel care poate gândi cu mintea clară. Cine va fi acesta?

Voi ce credeți?