Mergând prin centrul unui oraș din Grecia. 10 mici povești care descriu „psihologia” actuală a societății elene

Prima Parte

(pentru partea a 2-a, click aici)

Mă duc în Grecia aproape la fiecare două săptămâni. Baza mea este în orașul natal Katerini, aproape de muntele Olimp și de orașul sacru al lui Alexandru cel Mare, Dion (da, și de Paralia Katerini, faimoasa destinație pentru români). Aici cunosc aproape pe toată lumea, În timpul vizitei mele, pe lângă vorbitul la telefon și lucratului pentru România, care îmi ocupă 80% din timp, mă mai plimb prin centru, mă întâlnesc cu oamenii, discut, ascult, încerc să înțeleg. De ce ascult și încerc să înțeleg? Pentru că vreau să cunosc cele 3 realități care există acum în Grecia. Cea a presei internaționale, cea a grecilor și cea pe care grecii trebuie să o înfrunte în fiecare zi. Cât de relevante sunt acestea trei? Nu prea sunt …

O dimineață însorită, săptămâna trecută …

M-am trezit și am dat drumul la radio, pe postul meu preferat, ca de obicei. Jurnalistul comenta noul pachet de măsuri de austeritate. Să fi fost al 5-lea? Al 10-lea? Al 90-lea? Cine poate spune … În fiecare zi, în fiecare săptămâna, grecii sunt bombardați de amenințări cu noi măsuri …

La televizor era plictiseală ca întotdeauna. Trei sferturi din dimineață emisiunile de știri dau vina pe guvern, pe străini (care vor sa distrugă Grecia) și ridicau în slăvi drepturile conducătorilor de taxi, lucrătorilor publici și alte părți ale societății elene. Doar două emisiuni prezentau și cealaltă opinie („am facut și noi niște greșeli”), însa cum grecii sunt din ce în ce mai supărați, încearcă să nu fie prea … agresivi cu opinia lor.

1. În fața școlii…

Am plecat de acasă și am început să merg spre centru, însă la câțiva metrii de trecerea de pietoni, vis-a-vis de școală, 2 mame așteptau să se facă verde, una dintre ele mă cunoștea:

– “Ilia, anul acesta nu ne-au trimis cărți, doar cd-uri și copii xerox”

– “Da, am auzit. A fost o problemă cu licitația pentru hârtie …”

– “Nu le pasă de copii noștri. Este de necrezut!”.

…

În timp ce treceau strada, un trecător a zâmbit și a comentat: „că atunci când aveau cărți, se rupeau de ce mai citeau …”

2. În fața Camerei Comerțului

În opinia mea, orașul meu are un președinte al Camerei Comerțului de care nu ar trebui să fim mândri, de aceea prefer să merg pe trotoarul de pe partea opusă clădirii. Însă un bun prieten mi-a facut cu mâna.

– “Ce faci românule? Ce-ți mai face țara?”

– “Sunt și grec, precum știi…”

– “Nu prea. Ai scăpat din timp. Acum suntem condamnați și nu știu ce să fac…”

– “Știu, e greu …”

– “Nu mi-am jucat banii la cazinou, nu i-am dat pe prostituate sau droguri. I-am investit în afacerea mea, pentru a o face mai bună. Acum îmi dau seama că nu mai am nimic. Când am terminat armata, am așteptat 2 săptămâni și apoi am început să lucrez. Fiul meu a terminat armata acum 6 ani și nici nu îl pot ține în magazinul nostru. Nici să nu mai vorbesc de facturile neplătite, în ciuda muncii depuse”.

3. Aproape de biserică

Am continuat să merg spre centru, este doar o line continuă spre piața centrală. La câțiva metrii de biserica principală a orașului, un bun prieten de-al meu m-a văzut.

– “Când crezi că le dăm cheile nemților?”

– “Păi o să le dăm cheile sau o să rămânem să muncim pentru ele?”

– “Tu deja ai plecat, așa că e problema noastră.”

– “Deci te aștepți să aducă străini pentru a conduce parte din sectorul public grecesc?”

– “Ne-am furat statul, am cumpărat clădiri ilegal, am facut tot felul de lucruri imposibile, am întrecut măsura. Acum singura soluție este pentru europeni să vină cu proprii lor oameni pentru că noi n-am reuști să creăm un stat eficient”.

– “Ne vezi în colaps?”

– “Nu, ne văd dându-ne bătuți”

…

4. În bancă

Am intrat la bancă să plătesc ceva. A fost foarte ciudat. De obicei vedeam zeci de oameni la rând, acum erau doar câțiva. În mai puțin de 10 minute vorbeam cu casiera. – “Ce s-a întâmplat astăzi de e așa liniște?”

– “Nu e doar astăzi, este deja ceva obișnuit, cu excepția sfârșitului de lună.”.

– “Pai oamenii nu mai vin aici?”

– “În general vin, dar nu la oficiul acesta, cer schimbarea creditului. N-ați auzit? Mai mult de 700.000 de credite au fost schimbate”.

– “Doar atât?”

– “Nu. Nu uitați că o mare parte a societății nu are de unde să mai plătească. 20-30% din oameni nu-și plătesc nici curentul electric.”

…

5.In apropierea administratiei fiscal

Casiera mi-a cerut sa-mi modific ceva in profilul meu fiscal. L-am facut in martie dar”nu apare in sistem”. Asa ca a trebuit sa ma intorc si sa merg pana la capatul orasului unde se afla administratia financiara. Am facut ce aveam de rezolvat acolo si am plecat, dar aveam nevoie sa cumpar ceva de la magazin.Am ales unul care se afla aproape de administartia financiara si am intrat.Vanzatorul m-a servit de parca cineva din familie ii murise (nu era in stare sa zambeasca..) si nu mi-a dat bonul. I-am reamintit…

-“Nu mi-ai dat bonul fiscal”

“-“Suma este mica, Ilia, este in regula”

“Nu ti-e frica de un control? Suntem atat de aproape de inspectorii fiscali”

“Lasa-i sa vina, sun oricum distrus

PS. Toate povestile de mai sus sunt 100% reale

Maine, marti 13.09: alte 5 mici povesti plus concluzia.