Criza intră în al patrulea an consecutiv și este momentul ca investitorii să se întrebe: Știm, cu adevărat, ce vrem de la România?

(Fiind la EXPO REAL, am început deja să vorbesc cu investitori despre România. Vom mai discuta despre ce se întâmplă aici mâine dar astăzi cred că ar trebui să vă arăt un articol pe care l-am scris pentru următoarea ediție a revistei TAROM. Cred că este relevant.)

Am venit în România în ianuarie 2004 și, de atunci, mă întâlnesc zilnic cu persoane în căutare de potențiale investiții, un lucru, de altfel, normal pentru cineva implicat în segmentul imobiliar, de energie regenerabilă și „Liaison Services”. De-a lungul anilor, am observat schimbări semnificative în modul în care oamenii de afaceri străini abordează oportunitățile investiționale de aici. În primii ani, investitorii luau în considerare proiecte pe care le înțelegeau, într-o țară pe care o studiau în prealabil. Însă, între anii 2006-2008, argumentele s-au schimbat. Începând cu a doua jumătate a anului 2006, mii de noi investitori au venit căutând oportunități de investiție. Unii dintre ei nu știau exact ce caută; știau doar că ar trebui să investească în România. Alții își cunoșteau afacerea bine și erau gata să investeasc „prea mult”, doar ca să intre pe piață.  

Acum este clar că ultimul val de investitori, din 2006, nu a avut succes sau, cel puțin, nu a scos profituri mari de pe urma investiției făcute. Analizând, trebuie să recunoaștem că mulți dintre noi ne-am supraevaluat. Atât românii cât și străinii au avut impresia că erau mai buni decât erau și că pot face mai mult decât puteau în realitate. Bula s-a spart și efectele negative ale crizei economice globale probabil că ne-au ajutat să ne cunoaștem mai bine pentru că ne-au forțat să ne punem întrebarea: Cine suntem și ce putem face cu adevărat?

Astăzi, în pofida mediului economic internațional negativ, piața românească este, evident, mai atractivă decât în anii 2009-2010. Încă o dată, mii de investitori își declară interesul pentru aproape toate segmentele pieței. Întrebarea este: acum știu, cu adevărat, ce vor de la România?

Să fim realiști, sunt banii noștri până la urmă. După părearea mea, toți cei care vorbim despre România și investițiile în această țară, ar trebui să ținem cont că:

– Economia României este așteptată să crească în umătorii ani însă această creștere depinde de economia europeană și globală care este destul de fragilă.

– Piața este mult mai „matură” decât înainte. Multe segmente au o rată de ocupare foarte mare.

– Românii sunt mai realiști decât acum câțiva ani, fiind foarte multe oportunități viabile din care se poate alege. Nu mai sunt la fel de entuziaști când vine vorba de „orice vine din străinătate”.

– Din 2004, tot aud că „populația orașului București va trece de 4 milioane de rezidenți în următorii 5 ani”. Da, se poate, însă în 10-15 ani, nu mai devreme.

– Românilor le plac tehnologia și internetul și își doresc să fie bine informați. Începerea unui proiect și neglijarea: a) unui buget pentru promovare; b) un website bun și funcțional și c) o abordare transparentă a clientului, este rețeta perfectă pentru surprize neplăcute.

– Trebuie să ne adaptăm. Ideea că „a funcționat în țara X, ce nu și în România” a dus la o lungă listă de eșecuri. Trebuie să ne adaptăm la piața locale; altfel, eșecul este garantat.

– „Șoferul”, „translatorul”, „prietena/prietenul”, „amicul meu român” pot avea o opinie dar nu pot oferi parametrii exacți pentru pulsul real al pieței. Bineînțeles, lucrurile stau altfel dacă discutăm cu 1.000 de astfel de persoane.

Știu că s-ar putea să vă spun ceva evident însă, în fiecare zi, întâlnesc mulți investitori care uită de unul sau mai mai multe aspecte descrise mai sus (aplicabile și în alte țări). Din păcate, câteodată, oamenii vin în România așteptând să găsească țara care le-a fost descrisă de cineva, după o vizită în anii … 90.

România este o țară mare, cu potențial real și un viitor ce pare mult mai bun decât al altor țări. Însă asta nu înseamnă că oricine poate face orice, doar pentru că „are o idee”.

Respectă țara și te va răsplăti. Abordeaz-o cu aroganță și vei da faliment înainte să poți spune „la revedere”.