“În momentul în care le spui că ești din București, proprietarul dublează prețul”

FacebooktwitterredditlinkedinmailFacebooktwitterredditlinkedinmail

 

Una dintre cele mai serioase probleme care dăunează pieței de imobiliare din România este mentalitatea unei mari părți a societății. Fuga după „bani făcuți ușor, sub orice formă” este foarte populară, fiind modelul promovat și de o mare parte din media („bărbatul trebuie să fure/să câștige bani și apoi să-i cheltuie pe femei. Apoi își poate găsi o nouă victimă, etc.”)

Întotdeauna îmi încep critica de la brokerii imobiliari care, fără îndoială, reprezintă o mare parte a problemei. Dar aceștia aparțin unei societăți care include multe alte persoane cu un comportament greșit. Spre exemplu, o parte din proprietari. Aceștia cresc sau multiplică prețul atunci când își dau seama că vorbesc cu cineva cu bani. De multe ori, preferă să piardă proprietatea doar ca să nu accepte prețul de pe piață!

Aceasta este o situație cu care se confruntă, mai ales, străinii. Până în 2008 au fost toleranți dar criza i-a ajutat să se trezească și să pedepsească pe oricine încearcă să le golească buzunarele.

O problemă și pentru români

Dar nu este o problemă doar pentru străini. Se aplică și pentru aproape toate categoriile societății românești. Un exemplu clar: persoanele care locuiesc în București și în alte orașe mari din România când încearcă să cumpere proprietăți în-afara zonei lor. Sunt tratați în aceeași manieră și șansele de a-și pierde banii sunt mai mari. De ce? Pentru că sunt considerați „pradă ușoară” pentru localnici.

Dăunează mediului investițional

Toate aceste practici dăunează mediului investițional și blochează diferite investiții străine de a intra în țară și chiar investițiile locale sunt blocate.

Să citim un email pe care l-am primit de la un cititor al blogului meu. Experiența sa nu este unică:

“Ca unul care ma aflu in cautarea unui teren de mici dimensiuni (300-500 mp) in zona limitrofa a capitalei (maxim 20 km de periferie, spre zona de nord-vest), cred ca oamenii nu sunt normali la cap. In momentul in care spui ca esti bucurestean, vanzatorii dubleaza pretul. Sa ajungi la 25 de km de Bucuresti sa ceri 20 000 de euro pe 1000 mp de curte (cu curent electric tras – in rest utilitati zero) cu o casa demolabila, intr-un sat de nici numele nu il tin minte, in conditiile unei tari cu salariul mediu de 200 euro, e clar, ceva s-a dereglat in mintea oamenilor…

Calatoresc mult, uneori si 8000 de km pe luna, in Romania. Ce se vede din masina? Investitii pierdute, bani blocati in terenuri si cladiri nefolosite, oameni care nu gandesc si risipesc multi bani construind sau cumparand aiurea terenuri. Piata imobiliara este mult supraevaluata in acest moment, insa cred ca dupa 2-3 ani de azi inainte, oamenii vor realiza ca nu e rentabil sa tii la pret si sa nu vinzi. In acest moment insa, nimic nu se vinde si nimic nu se cumpara la preturile mari pe care le vezi in ziare.”

Este o situație unică  României? Nu, problema există peste tot în lume. Dar … Aceste practici nu sunt un sport național. Același lucru se întâmplă în zeci de alte țări, din Uniunea Europeană sau din-afara ei. Tratează străinii ca pe niște naivi și încearcă să vândă la prețuri mai mari decât ar fi dispus să plătească un localnic. Până la urmă nu este ilegal, ați putea spune.

Corect, este legal. Dar oprește economia din a crește. Și de obicei identificăm o țară ca fiind „avansată” dacă aceste practici sunt rare.

Există vreo soluție?” “Da. Pot începe cu 3

“Există vreo soluție realistă?” ați putea întreba.

Există zeci, dar voi numi doar 3, pentru a nu scrie prea mult:

·         AVEM nevoie de o lege pentru sectorul imobiliar. Și nu ar trebui să vă surprindă să aflați că aceleași persoane care se opun „legii imobiliare”, sunt cei care au mentalitatea greșită analizată mai sus …

·         Educația în școli și universități. Sectorul imobiliar este singura parte a economiei care influențează viața tuturor. Toți deținem sau închiriem o proprietate. Prin educarea studenților pentru a înțelege imobiliarele și pentru a folosi proprietățile pentru propriile beneficii este cea mai sigură modalitate de a educa o națiune pe termen lung.

·         Apelați la profesioniști. De multe ori clienții/investitorii sunt vinovați pentru ce li se întâmplă. Sunt conștienți că vor exista proprietari care vor încerca să îi „stoarcă”, dar refuză să angajeze profesioniști. Deci economisesc angajând cel mai iefitn avocat, arhitect sau consultant imobiliar, însă, până la urmă, plătesc de 10 ori mai mult din cauza surprizelor pe care le descoperă DUPĂ. Când este prea târziu.

Nu spun nimănui să își „vândă proprietatea ieftin”. Este dreptul fiecăruia să ceară cât dorește, de la cine dorește. Vreau doar să vă amintesc rezultatele acestor practici, ca nimeni să nu fie surprins când va resimți problema „pe propria piele”.

Voi ce părere aveți? 

FacebooktwitterredditlinkedinmailFacebooktwitterredditlinkedinmail

5 Comentarii

  1. AlexV 23 Feb 2012
    Răspunde

    Interesant! Sunt de acord ca banul facut usor este extrem de tentant; pe de alta parte romanul in general vinde greu (pentru ca nu stie sa cumpere si sa aleaga); adica el vinde, dar ce face cu banii? daca nu mai gaseste la acelasi pret? si atunci cere mai mult, sa fie sigur ca nu iese in paguba. Problema majora este ca romanul, in general, nu are mentalitate de vanzator, de comerciant. El nu stie sa ruleze banii; maxim face 2-3 investitii majore in viata; cei care vand si cumpara de multe ori si au experienta, pot evalua si cere un pret mai apropiat de piata. Asta e mentalitatea vanzatorului.
    Acum cumparatorul: daca stie sa evalueze un teren, dar nu stie sa-l negocieze atunci are nevoie de un agent care sa-l indrume.
    Eu zic ca incetinesc amandoi cresterea economica, daca fac alegerile nepotrivite. Pe de alta parte experienta spune ca trebuie sa inveti pe pielea ta. Asa ca te arzi de cateva ori pana pricepi cum sta treaba. Maturitatea pietii nu se atinge decat prin practica; iar multora le ia destul de mult sa inteleaga ce li se intampla.

  2. nicu 23 Feb 2012
    Răspunde

    Cred ca vreti sa para imobiliarele o problema centrala a economiei, mai cred ca puneti un titlu ca sa atrageti vizitatori (n-are nici o legatura cu restul articolului) si cred ca n-o sa mai vin niciodata pe-aici.

  3. valyfl 23 Feb 2012
    Răspunde

    Buna ziua, observ aceasta tendinta de a cauta vinovati la mai multi oameni implicati in domeniul imobiliar.
    Parerea mea, nu e nimic in neregula cu acest gen de "sport national". Inainte sa ma explic vreau sa va intreb cat e "pretul real" al unui teren/imobil? Dati-mi un exemplu.
    Am pus ghilimele la pretul real deoarece in conceptia mea acesta nu exista. La un bun manufacturat se poate calcula pretul adunand diverse costuri de productie, chirie, utilitati, etc dar la un teren nu ai cum. Pretul e strict reglementat doar de legea cererii si ofertei. Identific aici cateva situatii:
    a) Ma arde buza dupa bani urgent, cer 20k $ vine cumparatorul si ofera 10k $, sold
    b) As vrea sa vand dar nu ma arde buza, cer 20k $ vine cumparatorul, il studiez, caut sa scot cat mai mult, daca imi convine oferta facem tranzactia
    c) As vrea sa vand dar nu am nici o grija si pot sta inca 10 ani cu proprietatea, vine cumparatorul, aud ca e din "bucale" si dublez pretul poate, poate scot ceva.
    In toate situatiile ma doare in basca de economia tarii, ce-s eu, maica Tereza? Pt asta avem guvernanti. In democratie + capitalism imi vad interesele mele. Atentie, a nu se confunda cu egoism.
    Cu respect,
    un om care viseaza sa se mute de la 2 la 3 camere dar nu e disperat dupa asta 🙂

  4. rockefella 23 Feb 2012
    Răspunde

    iti dam si doua palme..avem cultura psd-ista anarhie ..scapa cine poate ..umflam vecinu ..caritas ,fni,taxi cu tarif 6,inflataie,pirntam bani la pulime care ies cu sacosele de bani din banci ..jungla..militia vegheaza..justitia e pt ei..munca pt prosti..——-cam asta s-a cultivat in ultimele 2 decenii..

  5. misu 23 Feb 2012
    Răspunde

    de acord cu ce spui tu, dar ar mai trebui cateva elemente obligatorii: plan general/national de cadastrare, intabulare (inclusiv si succesiune facuta) si improprietarire aproape cu forta a tuturor micilor proprietari care detin in provincie cate 1000 de mp la 5 km de casa in zona agricola parasita a satului. suspiciunea mea este ca aceasta ambiguitate a proprietatii, faramitarea exagerata si re-intrarea in 'proprietate a terenurilor' foarte aiurea facuta (am auzit de hectare reimproprietarite de latimea a 5 metri si lungime de cativa km) au fost atent planificate/executate in momentul tranzitarii de la proprietate de stat la proprietate privata, astfel incat sa serveasca unor interese. de obicei intr-un mediu fara lege, cei mai avantajati sunt cei buni la tocmeala si cei care sunt in poli de putere (politica, economica – legala sau nu (aici vorbesc de mafie si tziganime)). Momentan nu e vointa politica, sau se misca prea incet.
     
    Dar mai e un aspect care merita mentionat: sa spunem eu bucurestean vreau sa-mi caut cateva hectare de teren in Arges ca sa-mi incep o microferma la un pret decent pe hectar pentru piata actuala (sa spunem 1000 – 2000 EURO/ha, max) mi-este foarte greu sa gasesc un agent imobiliar de incredere (local sau din Bucuresti) care sa-mi cutreiere provincia pentru un comision de 10% din tranzactie. De ce? Pentru ca marea majoritate a agentilor imobiliari (nu zic tu, imi pari baiat serios, te citesc sporadic de cativa ani) prefera ceva facil, usor de facut: X vrea un apartament, Y are de vanzare, un mic search in baza de date, 2 telefoane, 3 vizionari, iese o vanzare. Nu munca intensa de teren, negociat cu 10 proprietari, verificat forma de proprietate a tuturor, vorbit cu primarul, etc.
    Sincer cam cred ca nu prea avem agenti imobiliari in adevaratul sens al cuvantului care sa lucreze efectiv pentru client, dedicati si sinceri/etici. Multi sunt pe principiul micii tzepuieli, a micii intelegeri, a umflarii pretului la vanzator daca gaseste un pret f. bun, a lui lasa-ma sa te las, a muncii facile.
    Tu ce-mi sugerezi? Daca vreau sa-mi gasesc 15-20 ha in Arges, zona deluroasa (fosta ferma intrata in paragina) pot gasi un agent sa-mi faca treaba cap-coada pe 1500 – 2000 euro? Eu cred ca nu, de unde si multe weekend-uri din 2011 le-am petrecut cotrobaind provincia si lipind afise.
     
     

Ce părere aveţi?