Cand Braila mi-a reamintit de Londra…
(All time Classics, 13.02.2008)
"DOMNULE ILIAS" (tonul vocii ei era chiar tare, pentru o secunda m-am simtit ca si cum as fi fost o persoana foarte importanata) 'Acestea sunt terenurile despre care va vorbeam" "Acestea? Ce vrei spui cu acestea? Unde vezi acestea?" " Uita-te in stanga si in dreapta, poti sa vezi zonele unde poti sa cumperi proprietati"…
Cand eram tanar, mi s-a spus de multe ori ca am "ochi de vultur" si eram chiar mandru de asta. In ziua aceea am realizat ca era doar un compliment catre un pusti…am intors capul in dreapta si abia puteam sa vad 5 metri de drum. Am intors capul in partea stanga,..lucrurile pareau mai bune; chiar puteam sa vad mai mult de 10-15 metri. Ceata ascundea totul, dar doamna vorbea de parca era senin si parca ea vedea departe: " De aici, pana la canal, poti sa cumperi in jur de 1.000 de hectare (pentru cei care nu stiu, 1 hectar = 10.000 mp). Acolo, daca te uiti atent, poti sa observi un stalp de electricitate. In partea stanga a acestuia, sunt in jur de 500 – 600 de hectare de{C} cumparat". " M-am gandit…"Ce fac eu in aceasta dimineata, aici"…
Intercity-ul de Braila pleca la 06:00. Era Februarie 2005 si era doar a treia mea "excursie" in afara capitalei Romaniei, a doua oara in Braila. La ora 09:00 am ajuns in gara si " clasica antica" Dacia 1310 ma astepta (prima Dacie Logan a aparut in Bucuresti 6 luni mai tarziu).
Vremea era cetoasa, dar programul era fix. "Mergem sa vizionam terenuri agricole!" a strigat foarte fericita agenta, de parca as fi fost pe Bulevardul "5th Avenue" din New York la cumparaturi…
"Nu este o problema ca nu se vede bine?" Abia puteam sa vad 50 de metri in fata mea, pe drumul asta" m-am plans eu companiei mele fericite din masina. "Nu, este in regula, in curand va fi senin si nu-ti face griji, acolo unde mergem, o sa vezi tot ceea ce trebuie sa vezi". "Am cerut o harta, nu exista niciuna?" "Nu, dar nu avem nevoie, o sa iti explic eu totul, esti desteptt, o sa intelegi" ( si noi cautam motive de ce oamenii isi pierd increderea in ei insisi….cum te-ai simti daca cineva te-ar crede inteligent in legatura cu ceva ce tu nu intelegi?).
La vreo 35 – 40 de km de oras, am intors la stanga si dupa am intrat pe un alt drum, nu era mai mare decat cel din urma dar nici nu era loc pentru 2 masini. Dupa 3 minute de condus, ne-am oprit. Nu, semnalizatoarele nu erau necesare, oricum nu le-ar fi vazut nimeni. Ceata era impresionanta si vremea intr-adevar ploioasa, m-am simtit ca un "Londonez".
Am incercat din rasputeri sa ii explic lucrurile de baza agentei imobiliare, care era foarte mandra ca mi-a dezvaluit "…secretul national al celor mai bune proprietati de vanzare" si astepta ordinul meu, ca sa incep sa cumpar acolo. "Imi pare rau, cum pot sa cumpar proprietati, cand nu le vad?" " Dar e clar, ah bine, asteapta cateva minute si o sa vezi". Dupa o ora si jumatate, dupa ce inghetasem, incercand sa inventez un subiect de discutie, in timp ce asteptam ca ceata sa dispara, chiar am purtat o conversatie aproximativ jumatate de ora despre singura masina care trecuse pe acolo….dar nu a fost sa fie…
Unii spun ca sunt rau, ca am o inima de gheata. Fericita doamna (pana in acel moment) era gata sa mi se alature. Am incercat sa fiu cat de politicos am putut dar fata ma trada. "Sa ne intoarcem mai bine in oras si venim in alta zi, cand nu mai este ceata". Cred ca reactia ei ar fi fost mult mai buna daca i-as fi spus niste cuvinte urate. Zambetul i-a pierit; a inceput sa imi vorbeasca foarte nepoliticos, pentru un moment am crezut ca vorbeste cu ceilalti sa ma lase acolo. Acolo, in mijlocul pustietatii…
Nu, bineinteles ca nu. A fost chiar darnica pentru ca mi-a permis sa ma intorc cu masina lor, in oras. A refuzat sa mai vorbeasca cu mine despre afaceri. Pentru ea si pentru partenerii ei, eram "un turist care sosisem acolo sa le pierd lor timpul si care nu as fi cumparat niciodata nimic". Avea dreptate. De atunci, compania mea a participat la tranzactii de "doar" 13.500 de hectare…