“Stiu sa numar doar pana la 20” “Atunci cum vei numara 280.000 euro?”

Facebooktwittergoogle_plusredditlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditlinkedinmail

Articol publicat in data de 10 Februarie 2010

* Aceasta poveste si multe altele pot fi regasite in cartea "Prin Labirintul Imobiliarelor … si alte intamplari adevarate", scrisa de Ilias Papageorgiadis, CEO MORE Group. Puteti afla mai multe detalii aici

Multi se indoiesc de munca unui consultant imobiliar. Ei nu realizeaza ca unul serios depune ore nesfarsite de munca, incearca sa echilibreze factori variati si in cele din urma ajunge la rezultat (care il va rasplati) doar in 20-30% din cazurile in care se implica. Acest lucru este si mai evident aici in Romania, unde proprietarii care detin "oportunitati" la vanzare de obicei nu au documentele in ordine, sau multi dintre ei nu au nici cea mai vaga idee despre domeniu, imobiliare si proprietati. Ei vor bani si ii vor acum. In vreme ce clientii au si ei propria abordare…

"Romania, o tara frumoasa…"
Imi dadea lectii tiganca de cealalta parte a mesei… "Romania, o tara frumoasa, cu oameni draguti, inteligenti si seriosi. Daca {C}

investesti aici, vei face o gramada de bani, va veti schimba norocul, destinul! Si proprietatea asta pe care o vreti…" "…Nu o vreau, intreb doar ca sa aflu mai multe detalii" (am incercat sa o corectez, dar…) "…este o proprietate foarte buna. Cea mai buna din oras. Proprietarii sunt oameni draguti, seriosi si devotati familiilor lor. Au copii, muncesc si aduc bani societatii". Cred ca a realizat ca invatam romaneste de unul singur si a vrut sa imi mareasca capacitatea de intelegere a limbii… "dulcele" ei accent moldovenesc. De aceea a refuzat sa astepte ca translatorul sa faca traducerea…

"Toate documentele sunt pregatite" = un limbaj neidentificabil si o cruce dedesubt

Mi-a luat 60 de zile sa gasesc proprietatea. Era excelenta, dar avea 9 proprietari – familii implicate. Unii dintre ei aprtineau comunitatii rrome, altii nu. Era aceasta doamna care ii reprezenta si mi-a prezentat imputerniciri din partea tuturor prin care I se permitea sa discute cu mine. "Toate documentele sunt pregatite" a tipat ea, bucuroasa. Si mi-a inmanat una dintre imputerniciri. Am cerut sa vad si restul, crezusem ca se facuse o greseala. Dar toate erau astfel… Unele dintre documente reproduceau un text apropiat de greaca veche, limbajul "Grammiki A", inca neidentificat de catre oamenii de stiinta si o cruce in josul paginii reprezentand semnatura. "Putem merge sa semnam oricand vrei, grecule".

Transformarea harababurii in "proprietate de vanzare"

Am avut nevoie de aproape 6 luni pentru a termina cu documentele si a transforma aceasta "bucata bruta de pamant" careia ii lipseau 17 dintre documente, care avea potentiale probleme legale si parametri urbanistici inexistenti intr-o proprietate cu dosar complet, parametri initali aprobati pentru o noua cladire, fara niciun fel de probleme. Colega mea responsabila cu toata procedura a fost mandra sa auda notarul spunand "incredibil, chiar ai facut ordine in toata harababura asta!". Un notar, un avocat si un arhitect au verificat aceasta proprietate si au constat ca acum era gata de a fi vanduta…

Comitetul… de proprietari a acceptat oferta noastra

Multi gasesc clienti chiar si proprietatilor care nu detin niciun fel de documente. Astfel ca, pentru un activ excelent, pozitionat intr-un punct strategic al orasului si cu toate documentele pregatite, nu mi-a fost dificil sa gasesc mai multi. Clientul care chiar a fost dispus sa mearga mai departe a fost si cel care a pasit in cele din urma alturi de mine in cafenea. S-a intamplat sa fie si el tot grec. A cerut sa cunoasca toti proprietarii si cred ca e pacat ca nu am facut o poza la asa ceva, pentru a ne aminti momentul, acel… spectacol. Mi-ar placea sa arat… copiilor mei poza cu clientul meu, colega mea (care traducea) si eu avand de celalata parte a mesei 45-50 de oameni. Barbati, femei, copii, mai in varsta, mai tineri… un "comitet" de proprietari! Cand clientul meu a intrebat cu cine ar trebui sa negocieze pentru a finaliza investitia, un… zumzet surd s-a auzit. Toti ne informau ca au incredere in doamna sa ii reprezinte, fiecare aducand argumentele proprii, pe care nu am reusit sa le urmaresc cu exactitate. Dar nu era nicio problema. Pretul a fost stabilit, tranzactia era gata sa fie incheiata…

“Ce este asta? O bancnota de 5 milioane? Astea sunt lucrarile Satanei”

Legislatia romenasca este clara. O tranzactie poate fi incheiata din punct de vedere legal doar daca se achita suma in moneda locala, aceasta fiind RON. Se intampla doar la cateva saptamani dupa ce Banca Nationala taiase 4 cifre monedei, adica “10.000 lei” devenisera “1 RON”. Si cum 1 EURO valora aproximativ 3.5 RON la momentul respectiv, puteti ghici ca intreaga suma era de aproximativ 1.000.000 RON.  De obicei plata unei astfel de sume se face prin transfer bancar, in conturile fiecaruia dintre proprietari separat. Dar, nu in acest caz…

“Vrem banii gheata, in mainile noastre, asta nu se negociaza”. 
 

“Dar asta presupune costuri ridicate pentru noi si mare bataie de cap… sa mergem cu masina prin tara cu banii in ea”. ” Asta nu e treaba noastra, ati vazut toti acesti oameni seriosi, au familii, au nevoie de bani GHEATA”. “Ok, va vom aduce banii, in bancnote de 500 RON” (a propus clientul meu). “500 RON? Cat inseamna asta? 500.000 lei?” Ne-a luat 5 minute sa le explicam ca vechii lei devenisera RON si ca era vorba despre o noua bancnota, de 500 de RON… “Ce inseamna asta? O bancnota de 5 milioane? O imprimati voi? Nu stiu despre ce e vorba… nu, nu acestea sunt lucrarile Satanei… aduceti-ne euro, sau intelegerea cade” a hotarat tiganca.

“Stiu sa numar doar pana la 20″ ” Atunci cum vei numara 280.000 de euro?”

Exista o procedura legala pentru a face asa ceva. Schimband moneda de doua ori si in plus retragand suma pentru a o lua asupra noastra, doar se pierd bani. Clientul meu era foarte rabdator, ba chiar se distra cu toate acestea… “Stiu sa numar doar pana la 20, asa ca ne vei aduce bancnote de 20 de euro fiecare”. “Si atunci cum vei numara 280.000 de euro?” “Veti vedea”… Am plecat din Bucuresti cu 14.000 de bancnote de 20 de euro fiecare la noi, comandate special la BNR. (Pot sa-mi imaginez persoana care a executat ordinul, panicandu-se cu toate astea pe cap…)

Punctul de intalnire

Intalnirea a fost stabilita pentru ora 13.00. Am intarziat si am ajuns la 13.07. Am mers la punctul de intalnire, un “birou” in spatele chioscului unui angrosist de zarzavaturi. Multumesc Domnului ca sunt un fost dansator semi-profesionist, m-am folosit de toate piruietele pe care le stiam pentru a evita cutiile de fructe si legume. Am deschis usa veche de aluminiu cu geam spart si abtibilduri uzate pe ea. Am vazut in fata mea patru scaune de plastic, o masa de plastic si un birou vechi. Cat de vechi? Cred ca mai vazusem ceva similar intr-o poza cu biroul bunicului meu…

Tiganca se pregatea sa plece, palmele ii transpirau, din spatele biroului vechi. Mai era cu ea o fata mai tanara, probabil fiica ei. “Buna, buna. Luati loc, ati intarziat. Ati adus banii?” Clientul meu a deschis geanta. “Caramizile” de bancnote erau protejate de pungi de plastic alb transparent. Nu i-a placut. “Sa vedem cum ii va numara” mi-a shoptit translatorul in ureche…

Numararea banilor…

A vorbit serios. Stia sa numere doar pana la 20. Nu a vrut sa accepte pachetele pregatite de catre banca. “Dar sunt numarate si sigilate de BNR” “Ce e BNR?” “Acolo unde este Isarescu Guvernator” “Si stie el sa numere?” “Putin mai bine decat tine, crede-ma” am comentat eu, simtind nevoia sa apar simbolul de seriozitate si stabilitate al tarii…

Au desfacut toate pachetele. Le-au pus pe masa de plastic si au inceput sa numere. Numarau pana la 20 si faceau un mic pachet. Apoi au facut 20 de pachetele a cate 20 de bancnote fiecare. Erau 4 scaune pentru 5 oameni, asa ca eu stateam in picioare si admiram numaratoarea… Transpirau mult, incercand sa puna totul in ordine. “Aveti nevoie de ajutor?” “Nu, Grecule. Mana asta pe care o vezi a numarat milioane si milioane” mi-a raspuns ea aratandu-mi mana ei.

Feriti-va de greci…

In cele din urma a gasit ea solutia. A invitat pe un var de-al ei "care a mers la liceu 2 ani" sa vina sa o ajute. Slava Domnului ca tipul asta stia cum se foloseste un calculator. La 15.20 terminasem de numarat. Urmatoarea problema era cum sa ducem banii pana la biroul notarului (care suna din 30 in 30 de minute sa intrebe ce se intamplase, iar doamna ii raspundea tipand "numaram, domnule, numaram". Doamna a propus sa duca ea geanta cu bani pana acolo. La fel a facut si clientul meu. "Nu nu nu… nu nu nu… Feriti-va de greci chiar si cand va aduc daruri, sau asa ceva" a afirmat ea (nu era relevant in discutia noastra, dar am observat ca multi romani se folosesc de aceasta expresie fara un motiv anume, considerand ca afirma ceva "inteligent").

Transportarea banilor…

Am gasit solutia eu insumi, pregatindu-ma sa candidez pentru… negociator al Natiunilor Unite! Am cazut de acord

deci sa intram in masina NOASTRA, cu varul doamnei alturi de sofer (adica de mine). In spate urcau clientul care isi tinea geanta si doamna care vroia sa o atinga (gentil presupun, masand-o si mangaind-o) pentru a se asigura ca nu vom lua nicio bancnota din ea. O alta masina ne urma, in care erau translatorul, fiica doamnei si un "ajutor de rezerva" pe care aceasta il ceruse.

Impartirea a 280.000 de euro la sute de oameni, din biroul notarului…

La ora 16.00 am intrat in biroul notarului. Este cel mai bun din oras, prin urmare este foarte respectat. Am luat loc pe scaune in jurul biroului lui. M-am uitat la fotografiile si trofeele dimprejur… Acesta era si amuzant si plictisit in acelasi timp avand in vedere ca astepta de ore intregi ("Ilia, daca nu as fi incheiat atatea tranzactii cu tine, acum as fi la masa cu niste prieteni"). Procedura a fost simplificata: el striga numele fiecarei persoane care venea apoi si semna documentele, multumindu-i-se si plecand. A urmat o a doua repriza in care fiecare familie intra pe rand in camera (sub supravegherea tigancii) fiindu-le achitata partea lor din suma.

Dupa efectuarea primelor 2-3 plati, am auzit un zgomot si m-am scuzat iesind din incapere. Ce mi-a fost dat sa vad nu voi uita toata viata… Erau aproximativ 100-150 de oameni in fata biroului notarial care blocasera strada complet. Cand vreo persoana iesea din cladire cu bani, rudele acesteia (probabil) se grabeau inspre ea, tipand, razand, strigand… Aceasta impartea bani tuturor in jurul ei si uneori acesti bani treceau prin mai multe maini…

"Bani proaspeti pe mainile noastre = multe modalitati de a-i cheltui repede"

Poate ca aceasta este una din versiunile Comunismului pe care multi si-o doresc… ca banii sa apara din senin si sa fie automat impartiti catre sute de maini, fara "de ce"-uri, "cum"-uri, "daca"-uri, "cat de mult" etc… In mai putin de o ora nimeni nu mai ramasese pe strada. "Bani proaspeti pe mainile noastre = multe modalitati de a-i cheltui repede" a comentat tiganca, observand acelasi lucru ca si mine.

In cele din urma, toata lumea a fost fericita…

Clientul a cumparat o proprietate excelenta, pe care in viitor a revandut-o. Urmatorul comparator a dezvoltat acolo un proiect care a fost de mare succes. Proprietarii si-au luat banii, cativa dintre ei reusind sa economiseasca chiar si sa cumpere un apartament, dupa cum am aflat. Tiganca este considerata una dintre "comerciantii de top" dupa ce "a reusit sa vanda grecilor". De atunci suntem ca si prieteni, o sun de fiecare data cand sunt in oras la ea. Mai ales cand ii aduc dulciuri grecesti, iar ea incearca sa ma pupe in semn de multumire de fiecare data, o aventura pe care am reusit sa evit sa o experimentez pana acum…

PS. Dupa toate acestea si dupa sute de ore de munca, nu ar fi pacat sa auzi un client spunandu-ti "si ce-ai facut tu? Esti doar un broker. Doar mi-ai spus despre un teren"?

Facebooktwittergoogle_plusredditlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditlinkedinmail

1 Comentariu

  1. vlad 12 Jun 2010
    Răspunde

    ba, nu esti sanatos… :p

Ce părere aveţi?