3. Înfiinţaţi şcoli pentru afaceri Obligaţi pe toată lumea să le urmeze

Propuneri low cost pentru a ajuta economia României să iasă din criză:

Romania a trecut şi prin vremuri mai bune decât în prezent. În vreme ce perioada următoare va fi dificilă pentru toata lumea (în special pentru cei mai slabi dintre noi), este mai mult decat necesar, să repornim „motorul economic” care poate mişca ţara. Având acest lucru în minte, a venit vremea să alegem şi să implementăm câteva măsuri simple, low-cost pentru a vedea o îmbunătăţire a lucrurilor în următoarele luni şi în viitorul apropiat.

2. Înfiinţaţi şcoli pentru afaceri. Obligaţi pe toată lumea să le urmeze

Realităţile de azi
Nivelul de profesionalism între oamenii de afaceri nu este unul foarte ridicat.
Cele mai multe segmente, începând de la cele care acoperă cele mai complexe activităţi până la cele  mai simple, sunt  dominate de oameni care de obicei, nu ştiu nici măcar bazele despre conducerea unei societăţi, unei afaceri, unui magazin.
Acest lucru este normal, deoarece ţară a ieşit din comunism în urmă cu 20 de ani. După regimul comunist, nu a existat un organism anume care putea să răspândească acest tip de cunoştinţe în rândul maselor.
Românii au instinctul de antreprenor în sânge. Milioane dintre ei au încercat tot felul de proiecte şi atunci când au ştiut cum să gestioneze aceste activităţi au avut succes, fie în România fie în străinătate.
Deoarece majoritatea oamenilor nu dispune în continuare de cunoştintle necesare, unii îşi folosesc instinctul, improvizează, experimentează sau (din păcate) încearcă să facă bani, fără a respecta regulile, etica şi planurile de viitor.
Din păcate, există încă un număr mare de oameni care nu ştiu cum să întocmească bugetul unei afaceri, cum să calculeze toate costurile şi să estimeze veniturile. Semnează contracte fără să le studieze cu atenţie înainte, nu includ în calculele lor unele costuri de bază şi se trezesc surprinşi de tot ceea ce se întâmplă în jurul lor.
„Şmecherii” (o rasă de  băieţi „inteligenţi” care reuşeşte să păcălească pe toţi şi să se lăude cu succesul obţinut) au reuşit să acapareze o parte semnificativă din piaţă în anii precedenţi, dar astăzi se prăbuşesc deoarece nu ştiu cum să se apere în  momente dificile.
Pe de altă parte, românii serioşi care au cunoştintele de bază (dacă nu şi mai avansate) au avut parte de succes, depăsind companiile multinaţionale din segmentul lor, devenind astfel lideri de piaţă.
De asemenea, zeci de mii de români au înfiinţat întreprinderi mici şi mijlocii, care au succes şi un potenţial de viitor ( după cum am fost informat, în special în domeniul IT).
România, ca orice altă ţară, trebuie să creeze (în sfârşit) o clasă de mijloc a antreprenorilor locali care vor deveni „coloana vertebrala” a economiei ţării în anii următori.
Cu excepţia studenţilor din universităţile de stat, care studiază economia sau bazele afacerilor, alţii (mai ales persoanele de peste 22 de ani) nu prea mai au multe opţiuni în a se perfecţiona chiar dacă vor acest lucru.

Propunere: Înfiinţaţi şcoli pentru afaceri. Obligaţi pe toată lumea să le urmeze

Trebuie să începem educarea populaţiei cu privire la ceea ce înseamnă o afacere. Evitând ipotezele şi speculaţiile, trebuie să ne concentrăm asupra formării persoanelor care vor să înceapă (sau să continue) propria afacere.
1. Ar trebui să se creeze şcoli de formare, fără  a implica costuri speciale pentru stat.
2. Cursurile ar trebuii să aibă o durată de 5 luni şi ar trebui să fie obligatorii pentru fiecare antreprenor nou şi pentru cei care sunt deja pe piaţă, durata de implementare a acestor cursuri  fiind de 1 – 3 ani.
3. Lecţiile predate în cadrul acestor cursuri ar trebui să se concentreze asupra  Fondurilor Europene şi împrumuturilor bancare, cunoştinţele de bază ar trebui verificate înainte de primirea banilor pentru investiţii.
Măsuri propuse
1. Propunerea mea este să se înfiinţeze „şcoli de afaceri”, cu predare timp de 5 luni (fie din septembrie până în februarie sau din februarie până în iulie).
2. Dacă vom atribui acest proiect universităţilor, cât de curând vom începe să auzim despre persoane care vor pretinde că şi-au cumpărat acest certificat etc. *.  Obiectivul nostru nu ar trebui să fie îmbogăţirea personalului academic, ci să răspândim aceste cunoştinţe în societatea românească. De aceea propun să se creeze „Organizatii non-profit”, care să colaboreze cu Camerele de Comerţ Bilaterale şi Universităţile din România (publice sau private) sau cu un Institut care se ocupă de acest tip formare. Pot să participe şi alte camere din alte domenii
3. Putem avea „şcoli de afaceri” în colaborare cu Am – Cam (Camera de Comert Americană, în România), britanică, franceză, germană, italiană, olandeză, greacă şi cu toate celelalte camere de comerţ bilaterale care ar dori să se implice.
4. Aceste camere bilaterale vor crea, de asemenea, subcategorii de studii. De exemplu, grecii şi italienii ar putea susţine cursuri „privind managementul unui restaurant”, nemţii ar putea susţine cursuri „privind managementul unei companii de construcţii mici”, francezii ar putea susţine cursuri „pentru  dezvoltatorii mici” etc.
5. Aceştia vor fi responsabili, împreună cu Universitatea colaboratoare să se asigure că:
Nimeni nu îşi va primi „diploma”, fără a studia în fapt acolo. 
Nivelul de educaţie va fi unul ridicat.
Vor invita, cel puţin o dată pe lună, un reprezentant din ţara lor, un antreprenor de top din domeniul în care activează pentru a împărtăşi experienţa şi înţelepciunea lui cu studenţii.
Facilităţile de învăţământ se vor ridica la nivelul celor internaţionale.
(Cursurile pot fi zilnice, cu o durată de 3 ore, începând cu orele 18.00).
6. Fiecare student ar trebui să plătească 500 de euro pentru întreaga perioadă de şcolarizare dacă provine dintr-un oraş cu mai puţin de 50.000 de cetăţeni şi 1.000 de euro în cazul în care provine dintr-un oraş mai mare.
7. Toţi antreprenorii români care conduc o companie care depăşeşte 1.000.000 de euro cifra de afaceri anuală ar trebui să fie disponibili să susţină în una dintre aceste şcoli, cel puţin de două ori pe an,  un seminar în care îşi  vor împărtăşi experienţa cu studenţii (Şcoala va fi ceea care alege pe cine va invita).
8. Aceste cursuri pot începe în 9 – 12 luni din acest moment. După primele două serii de absolvenţi, diplomele ar trebui să fie obligatoriu cerute. De la cine?
De la fiecare companie nouă, cel puţin de la un acţionar sau administrator.
De la fiecare „persoană fizică autorizată”.
Excepţii: Investiţii pasive (imobiliare etc), investiţii străine directe în valoare de peste 500.000 Euro (presupunem că cei care vor să investească această sumă nu vor intra într-o ţară nouă fără să ştie bazele afaceri pe care o conduc), investiţii în alte categorii care pot fi specificate de legiuitori.
9. Programa de studii ar trebui să includă :

• Crearea bugetului.
  
• Contabilitate primară.
• Calcularea costurilor pentru o nouă afacere.
• Contracte: cum să le întelegem / ce să facem cu ele.
• Băncile şi procedurile acestora.
• Stabilirea relaţiilor cu furnizorii.
• Personal. Cât ne costă cu adevărat, de câţi angajaţi chiar avem nevoie, cum se conduce o echipă de oameni.
• Planul de afaceri şi viziunea. De ce s-a creat această afacere, care este grupul ei ţintă?
• Optimizarea costurilor.
• Maximalizarea beneficiilor ca urmare a promovării pe internet.
• Oportunităţi: În ce segment ne aşteptăm la creşterea noilor oportunităţi?

10. Calitatea studiilor oferite ar trebui să fie controlată şi verificată în mod direct de către un Institut Internaţional (Uniunea Europeană?), în colaborare cu autorităţile române.
11. Dacă acest program ar începe din septembrie 2011, am putea spune că din septembrie 2012 orice societate nouă sau persoană fizică autorizată ar trebui să aibă acestă diplomă  pentru a putea începe noi activităţi.
12. Pentru antreprenori mai vechi în domeniu şi nu numai, ar trebui să existe o perioadă mai lungă de adaptare, să spunem încă 3 ani. Aşadar, din 1 ianuarie 2016, această diplomă ar trebui să fie solicitată de la toată lumea, fie că sunt noi sau mai vechi în domeniu.
(* Dacă cineva consideră că am exagerat pe această temă, l-aş ruga să mă corecteze, dar aceasta este şi impresia comunităţii academice, după cum am citit în ziare)…