Doua mentalitati se pregatesc pentru batalia “finala”. Campul de lupta: Grecia

Grecia are probleme majore, intr-adevar, dar e foarte departe de a deveni un loc periculos pentru cetatenii sai sau pentru turisti. Ceea ce vezi la televizor este doar pentru “spectacol”. Problemele reale sunt diferite, mult mai mari si mai serioase. Ele au nevoie de solutii convingatoare. Nu in viitor, nu maine, ci ACUM.

O noua mentalitate
Unul dintre motivele pentru care Grecia a ajuns in situatia in care se gaseste este populismul de care s-a inconjurat in ultimii 30-35 de ani. O noua mentalitate s-a incetatenit atunci in tara si treptat a devenit un model.

• “Oamenii au drepturi”
• “Oamenii au nevoi”
• “Oamenii MERITA”
• “Oamenii ar trebui sa fie liberi, nu trebuie stresati cu obligatii“
• “Statul TREBUIE sa plateasca pentru tot”
• “Noi nu suntem responsabili de nimic, putem vota, dar politicienii sunt vinovatii”

si inca alte multe maxime construiesc puzzle-ul care a dominat societatea greceasca. In teorie toata lumea e de acord cu ce am spus mai sus. Dar ca membri civilizati ai societatii avem obligatii si trebuie sa respectam legea. Din nefericire, populistii greci au reusit sa alunge cea mai mare parte a investitorilor si sa creeze o tara in care statul controleaza – direct sau indirect – 60% din economie si unde actiunile ilegale nu sunt intotdeauna pedepsite. O mare parte a membrilor societatii au facut aproape toate greselile posibile, “dar n-a fost vina lor”. Scuze se gasesc mereu.

Doua mentalitati, doua lumi diferite
Criza economica mondiala a gasit Grecia nepregatita – ca, de altfel, pe majoritatea celorlalte tari. Modelul de dezvoltare al tarii a fost “imprumuta, cheltuieste, creste. Apoi, imprumuta din nou, cheltuieste si creste”.O mare parte a societatii a aplaudat acest fel de gandire. Alta parte a privit cu tristete tara alunecand pe cai periculoase. Societatea s-a scindat intre populisti si oameni constienti. Aceasta impartire continua si azi.

Abordarea populista
Populistii considera ca ei nu sunt responsabili de nici o problema din cele cu care se confrunta tara astzi. Ei sunt siguri ca la mijloc e vorba de un fel de conspiratie si sunt suparati pe toata lumea, incepand cu politicienii. Ei cred ca “cineva trebuie sa plateasca, cineva trebuie sa schimbe lucrurile”, dar in mod clar acel cineva nu sunt ei insisi, sunt altii. Ei ar trebui sa-si continuie viata ca pana acum. Daca-i intrebi despre comportamentul lor sau despre greselile ce le-au facut, probabil o sa-ti spuna: “nu e vina mea, politicienii sunt de vina, ei trebuiau sa nu ma lase sa fac toate astea. M-au lasat pentru ca au vrut sa ii votez,  iar apoi sa se apuce sa fure”. Ei vor sa se schimbe ceilalti, inclusiv guvernul, fara sa aiba insa vreo propunere clara pentru viitor.

Acum cateva luni, inainte sa fi fost semnat Primul Memorandum din mai 2010, un mic partid politic a gasit… solutia perfecta pentru problemele financiare ale tarii: “Trebuie sa mai angajam inca 100 000 de functionari publici (pe langa cei un milion, pe care-i are tara) iar astfel statul va avea venituri din taxele platite de ei, si, in plus, va fi o injectie de cash flow in piata”. Un mic detaliu: statul ar fi trebuit sa se imprumute din nou, ca sa ii poata angaja pe acei functionari.

Abordarea celor constienti
Ceea ce ar putea sa-l surprinda pe observatorul atent al societatii grecesti din zilele noastre ar fi numarul din ce in ce mai mare al oamenilor constienti pe care-i intalneste. Ei sunt cei ce-si recunosc greselile si partea de vinovatie ce le revine, de obicei spunand: “cu totii am facut mai multe greseli decat trebuia”. Si ei sunt suparati pe politicieni, dar recunosc ca ei sunt cei ce i-au votat. Acum, incearca sa-i separe pe politicienii seriosi si sa gaseasca noi lideri. Pentru ei, democratia nu e negociabila si insista ca tara trebuie sa se “indrepte” spre viitor.

Declara ca sunt gata sa se schimbe ei insisi mai intai. Cauta politicienii care vor indrazni sa ia masurile dureroase, dar necesare, care sa vindece problemele structurale ale tarii, cineva caruia sa nu-i fie frica de costurile politice. Ei doresc un aparat de stat mai mic, o piata mai deschisa, birocratie mai putina, mai multe posibilitati pentru afaceri si investitii sanatoase.

Urmeaza “batalia finala”
La sfarsitul lunii iunie guvernul grec a reusit sa obtina de la Parlament aprobarea pentru un al doilea memorandum cu creditorii. A fost probabil cea mai grea votare de care a avut parte tara din anii 60 pana acum. Dar acest lucru nu e de ajuns.

Conform acestui memorandum, guvernul se obliga sa schimbe tara in doar cateva luni, pentru a rezolva probleme ce dureaza de zeci de ani. Partea constienta a societatii este sceptica in aceasta privinta, indoindu-se ca politicienii vor dori sa faca ceea ce trebuie sa faca.In acelasi timp, populistii sunt gata sa raspunda, incercand sa blocheze orice schimbare ca fiind “contra intereselor oamenilor”.

A venit timpul. Toamna si iarna aceasta vor fi martore uneia dintre cele mai interesante dezbateri ce a aparut vreodata in Europa. Pentru Grecia avand 1000 de probleme de rezolvat acum, dar cu 100 000 de avantaje de care sa profite in viitor, votul din iunie a fost lovitura de start a meciului. Doua grupuri de oameni, doua lumi diferite se vor ciocni incercand sa-si impuna opiniile fata de rest.

Populistii incep cu un avantaj. Striga mai mult si creeaza spectacol pentru media, argumentele lor sunt atragatoare pentru mase, pentru oamenii ce sufera de criza economica. In plus, majoritatea jurnalistilor si grupurilor de interese ii sustin, din diverse motive.

Mai tarziu se va vedea ca oamenii constienti sunt mult mai multi decat se estima initial. Ei se gasesc in fiecare partid politic, iar argumentele lor sunt acceptate de un numar din ce in ce mai mare care vor imbunatatirea reala a situatiei.

Nu va grabiti sa adjudecati castigatorul. S-ar putea sa aveti surprize. Pentru moment, doar de doua lucruri puteti fi siguri in ceea ce priveste Grecia:

1. Peste 12 luni situatia nu va fi deloc la fel ca pana acum
2. Grecia ramane o destinatie sigura pentru vacante, in 99,999 % din teritoriu.

Saptamana viitoare despre  “triburile” sociale grecesti si abordarile lor privind problemele tarii.