“Bine ați venit în Fundulea, vă veți îmbogăți aici”

Facebooktwittergoogle_plusredditlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditlinkedinmail

Partea a doua a articolului cu titlul “Daca nu poti evita un viol, macar incearca sa te bucuri de el

Pentru a citi partea 1, apasati aici

Un grec si un roman: 2 domni seriosi

Intrucat am parasit Calugareni pe la ora 12:00, trebuia sa ne grabim pentru a ajunge la timp undeva in zona Pantelimon pentru urmatoarea noastra intalnire. Dumnezeu a fost bun cu noi si am reusit sa folosim linia de centura fara a intalni blocaje de trafic. Cu cativa metri inaintea unei coloane de camioane ce blocau drumul, am parasit linia de centura si am intrat pe DN3 ceea ce l-a facut pe Grigoris sa rasufle usurat…

Pe la 12:30 am ajuns in parcarea unui depozit unde doi domni ne asteptau. Am parcat si am iesit din masina. L-am prezentat pe fratele meu celor doi domni, un grec si un roman. Primul, scurt de inaltime, cu par grizonat si ochelari sofisticati, in jur de 60 de ani, romanul mai inalt, mai tanar si cu un trup atletic. Cu zambetul pe fata, ne-au invitat sa calatorim cu masina lor. „In sfarsit, doi domni seriosi” spuse Grigoris…

Am cerut colegilor mei sa ramana in masina cu care am venit. „Dupa toate porcariile pe care le-am vazut, in sfarsit suntem pe maini bune!” a adaugat Grigoris…

Terenuri chiar langa autostrada”

La acel moment i-am dat dreptate lui Grigoris. Il stiam pe grec de 2 ani, fiind prietenul unui prieten de-al meu. Acesta, auzindu-ma ca ma plang ca nu gasesc multe proprietati bune pentru investitorii mei, s-a oferit sa-mi ofere „oportunitati extrem de atractive”.
-„Despre ce oportunitati vorbim” l-am intrebat.
-„Terenuri chiar langa autostrada” a venit raspunsul lui.
-„Si preturile?”
-„N-o sa-ti vina sa crezi… Mai putin de 10 Euro pe metrul patrat”
-„Suna promitator… Inainte de a aduce vreun client acolo, hai sa le vizitam impreuna. Tu ce statut ai in aceasta afacere?”
-„Doar ajut un prieten, pe tine. Ne intalnim acolo impreuna cu asociatul meu de afaceri.”
-„Ok”.

Orasul-paradis

Domnul de nationalitate greaca era la volan, asociatul sau roman era pe locul din dreapta, iar eu si Grigoris eram pe bancheta din spate ascultand expertiza lor: cunosteau zona mai bine decat propriile buzunare. Am intrat in curand in Cernica iar ei nu au virat imediat catre centura si si-au continuat drumul inainte. Am vazut cateva „oportunitati” in jurul manastirii, insa nu eram interesat de ele.
-„Pretul este sub 300 de euro pe metrul patrat” am fost informati.
-„Wow, deci daca am cumpara aici ar fi ca si cum le-am fura…”
Ne-am intors pe linia de centura si apoi am intrat pe „Autostrada Soarelui” catre Constanta. Tot drumul pana la destinatie am primit o lectie pretioasa despre valori, oportunitati si secretele unor bune investitii iar spre finalul calatoriei am discutat despre Fundulea, „aceasta locatie unica si incredibila” din estul Bucurestiului…
-„Este o zona minunata…”
-„Nu numai localitatea, toata zona este minunata.”
„Nu numai locatia, chiar si aerul este diferit aici…”
„Si padurea aceasta…”
„Da, padurea… este un adevarat paradis aici.”
-„Deci mergem catre orasul-paradis” ii intrerupse Grigoris pe domnii de pe locurile din fata si apoi continua catre mine in soapta facandu-mi cu ochiul „unde iarba este verde si fetele sunt frumoase”.

Langa autostrada nu inseamna neaparat exact langa autostrada ci undeva in zona”

Impunatoarea masina 4X4 a parasit autostrada pe prima iesire de pe autostrada unde un panou afisa cu litere mari „Fundulea”. Am indraznit sa pun o intrebare care in scurt timp s-a dovedit a fi prosteasca:
-„Deci unde anume sunt aceste terenuri? Ne-ati spus ca sunt chiar langa autostrada.”
-„Langa autostrada nu inseamna neaparat exact langa autostrada ci undeva in zona” m-a corectat prietenul meu grec.
(La auzul acestor cuvinte, Grigoris isi intoarse capul catre mine si pe chipul lui se putea citi o nedisimulata surpriza.)

Am urmat semnul de iesire de pe autostrada si ne-am continuat drumul lasand autostrada in spate. Un kilometru, doi kilometri, trei, patru… Asfaltul s-a terminat si am intrat pe un drum de tara iar noi ne-am continuat drumul inainte pentru scurta vreme. Cu unul dintre rarele reflexe de sofer pe care le-a afisat tot drumul, prietenul meu grec a virat la dreapta si a intrat pe ingustele drumuri ce taiau un lan de grau.

„Bine ati venit in Fundulea, va veti imbogati aici”

Dupa ce am iesit din lanul de grau am ajuns in sfarsit pe un platou aflat langa o padure. Am retinut numarul kilometrilor parcursi de la iesirea de pe autostrada: 14 la numar. Am coborat din masina si sub un soare fierbinte care ne ardea, tot ce am simtit a fost praful si transpiratia ce ne-a napadit. In timp ce mergeam, prietenul meu si asociatul lui s-au oferit sa ne informeze printr-un „ping-pong verbal”despre potentialul zonei…
-„Bine ati venit in Fundulea, va veti imbogati aici!”
-„Da, acesta este un loc extraordinar, cu un imens potential”
Prietenul meu grec arata spre dreapta noastra:
-„Priviti acolo. Stiu… o firma turceasca. Au cumparat 600 de hectare si acum le transforma intr-un singur lot. Vor incepe foarte curand sa dezvolte un proiect rezidential…”
-„Si eu stiu o firma spaniola… care au cumparat cateva sute de hectare. Si ei planuiesc sa dezvolte un proiect rezidential plus un teren de golf cu 18 gauri.

„Aceasta este viitoarea Pipera” „Este aceasta un avantaj?”

Lectia a continuat in timp ce Grigoris devenea din ce in ce mai suparat de ceea ce auzea…
-„Vedeti padurea? Si aceasta va fi exploatata. Au obtinut fonduri europene pentru a investi in ea si o vor transforma intr-un paradis…”
-„Imaginati-va… golf, padure, un aeroport in Sud…”
-„Ce stiti despre utilitati?” i-am intrerupt.
-„Vor fi aduse in curand, au contractele semnate…”
-„De fapt, ar trebui sa cumparam acum inainte sa afle taranii pentru ca dupa aceea, va fi prea tarziu”.
-„Da, pentru ca preturile vor continua sa creasca…”
-„Dar suntem in mijlocul unui teren pentru agricultura. Ce fel de crestere ar putea avea terenul agricol?” a intrebat Grigoris.
-„Esti nebun? Am oferit 1,80 euro pe metrul patrat si proprietarul mi-a cerut 5. Cred ca pana la sfarsitul anului pretul aici va fi in jur de 20.”
-„Dar terenul agricol costa de 10 ori mai putin” a insistat Grigoris.
-„Ce vorbesti? Aceasta este viitoarea Pipera!”
-„Si asta este bine?” (a venit randul meu sa intrerup…)

Bulevardul principal…

-„Normal ca este. Ai vazut ce s-a intamplat acolo. Preturile au ajuns la 1.700 de euro metrul patrat, ba chiar si 2.000.”
-„Uite, priveste acolo, Vezi strada aceea? In PUZ-ul aprobat deja spune ca va fi transformat in bulevardul principal al acestei noi localitati…”
-„La care anume te referi mai exact? Acolo intre lanuri?”
-„Nu, priveste spre padure si vei vedea in dreapta. Acolo este un drum ce va deveni noul bulevard.”
-„Destul de clar” (Grigoris era deja furios)
-„Uite, uite, acolo este masina omului nostru de legatura de aici. Stie pe tota lumea.” spuse domnul roman si amandoi au inceput sa mearga in directia aratata iar masina respectiva se apropia de noi intr-un nor de praf.

Stii ceva, daca nu poti evita un viol, macar incearca sa te bucuri de el”…

Cand cei doi domni au plecat sa discute cu noul venit, Grigoris s-a intors si s-a uitat la mine. Pantofii lui erau albi, ca si ai mei. Hainele lui erau pline de praf, si ale mele la fel. Fetele noastre erau murdare. Si-a ridicat bratele la nivelul umerilor…

– “Sunt disperat. Ce este cu circul asta? Ne cred cumva ATAT de prosti?”
– “Se pare ca da.”
– “Dar cum este posibil? Avem bun simt, cum ne pot spune aceste minciuni ridicole?”
– „Fratele meu drag, mi-ai tot spus ca munca mea este usoara. Bun venit in lumea mea, lumea agentilor imobiliari si aconsultantilor din Romania”.

Grigoris era foarte suparat si a continuat scurtul nostru dialog…

– „O sa le spun eu lor… cum isi permit sa ne faca asa ceva?”
– „Ah, nu te obosi. Pentru ei sunt doar “afaceri ca de obicei”, de fapt s-ar putea chiar sa creada ca ne fac un favor”.
– „Cred ca glumesti… Ma simt de parca imi violeaza mintea, o sa explodez!”
– „Nu pot. Imi violeaza mintea…”
– „Uite, daca nu poti evita un viol, macar bucura-te de el”…

“V-ati hotarat sa cumperi ceva acum? Omul este aici”

I-am vazut pe cei doi domni intorcandu-se dupa doua minute. M-am uitat la Grigoris si l-am rugat sa aiba rabdare. Domnul grec avea sa-mi puna o intrebare geniala:
-„Deci ce s-a intamplat? V-ati hotarat sa cumparati ceva acum? Omul este aici si va poate spune ce este de vanzare si la ce pret. Desigur ca va va cere pretul stabilit de proprietar.”
-„Sunt sigur!” am spus. „Nu te deranjeaza daca ne gandim putin inainte de a-ti da un raspuns, nu?”
Nu i-a placut raspunsul meu. Au cerut de aceea „expertului local” sa ne explice din nou, adaugand in prezentare loturile disponibile, suprafetele si preturile. Din cand in cand prietenul meu grec adauga „Da, voi cumpara si eu aici!”. Dupa alte 15 minute de discutii, piesa de teatru se apropia de final…

Tacerea drumului de intoarcere

Am facut tot posibilul sa transmitem prietenilor nostri ca trebuie sa ne gandim la oferta inainte de a o prezenta clientilor nostri ceea ce l-a facut pe „expertul local” sa injure in romana pe „cei ca noi” care il fac sa-si piarda timpul de pomana. 
Drumul de intoarcere a fost parcurs intr-o tacere totala. Eram epuizati… De indata ce am ajuns in parcarea unde lasasem masina, ne-am strans mainile , ne-am indreptat rapid spre masina noastra si l-am rugat pe Liviu sa porneasca masina rapid.

O meserie atat de usoara….

  • Aceasta a fost ultima data cand fratele meu a mai spus ca munca mea este usoara;
  • Prietenul meu grec a incetat sa mai fie prietenul meu intrucat nu i-a placut ca am refuzat sa cumpar ceva. Explicatia lui a fost ca „si-a pierdut vremea cu mine”.
  • Din cate stiu, nu s-a construit nimic in acel teren agricol;
  • Pretul de azi este acela al unui teren agricol… 0,2-0,3 Euro pe metrul patrat (pentru suprafete mari) sau chiar mai mic pentru cateva hectare.

P.S. Dupa ce am verificat mai mult de 100 de terenuri, am decis sa recomand clientilor mei sa nu cumpere nimic la acel moment.

 

Facebooktwittergoogle_plusredditlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditlinkedinmail

3 Comentarii

  1. Sergiu Simion 21 Jul 2011
    Răspunde

    Stimate Domnule Papageorgiadis, 
    Numele meu este Sergiu Simion si sunt de formatie  psiholog. In primul rand va felicit pentru blog, pentru maniera de originala de prezentare si de abordare a comportamentului in afaceri si a mentalitatilor existente , pentru excelenta  radiografie sociala facuta ad-hoc  si nu in ultimul rand,  pentru talentul literar rar intalnit in acest gen de relatari.
    Am gasit cu totul intamplator o relatare a Dvs (http://www.realinromania-blog.com/valoarea-pe-piata-se-ridica-la-250-clientul-meu-va-ofera-170-vreau-800-puteti-sa-va-pastrati-toti-banii-peste-acest-pret/) care mi-a atras atentia imediat. Confirm genul de probleme si comportamante descrise in acea relatare , si chiar o pot completa cu o experienta proprie mai veche de o factura cu totul surprinzatoare pentru mine in acel moment , dar care poate fi utila pentru o viziune completa fascinantei si originalei realitati sociale si profesionale romanesti  in care , atentie, “ sub ceva se poate ascunde altceva “ (http://sergiusimion.blogspot.com/2010/07/undercover.html ).
    Pe de alta parte, mi-a atras atentia in mod deosebit o alta relatare a Dvs asupra unor realitati profesionale, psihologice si sociale care de obicei nu trezesc atentia profesionistilor din diverse alte domenii (http://www.realinromania-blog.com/cpi-traininguri-si-deja-vu-colaborarile-si-5-secrete-pentru-profesionalism/) .
    Ca sa fiu foarte sincer, nu credeam sa citesc prea curand  in spatiul nostru social  randuri ca acestea scrise de cineva care ( o spun in sens cu totul si cu totul admirativ ! ) nu este roman si nu este psiholog oficial :
    Urmarind reactiile oamenilor, in scurt timp am inceput sa ma simt ca Don Qichote …

    Am avut discutii interminabile incercand sa le explic agen?ilor care se ocupau de apartamente, ca politica companiei noastre este sa NU prezentam un apartament clientului inainte de a-l viziona.
    Am fost foarte suparat pe un coleg care a incercat sa se comporte inadecvat cu un colaborator, am tot incercat sa-i explic ca sustin modelul colaborarii (dar cum sa ii explici acest lucru cuiva care stie sa lucreze doar singur?)
    Nu am fost de acord si am concediat 2 baieti care s-au suparat pentru ca am respins propunerea de a fura literalmente un client si a avea parte de profit suplimentar.
    I-am aratat iesirea altui domn care a refuzat sa negocieze cu proprietarul bunului, in folosul clientului nostru, sustinand ca “mai mult de 3-5%  reducere este o insulta”.
    Nu mai vorbim de cei care radeau de mine pe la spate, in timp ce eu le spuneam ca piata se va bloca in curand, sau ca “va fi o zi cand aceasta abordare iresponsabila va fi pedepsita prin venituri 0″.
    Am finalizat aceste instruiri si am verificat rezultatele: Doar 5 sau 6 dintre colegii mei s-au sinchisit sa inteleaga despre ce era vorba de fapt, au invatat o multime de lucruri si au devenit insasi mai valorosi.  “

    Despre acest gen de comportamente si mentalitati am incercat sa scriu prin anii `90 cand am avut ca psiholog sansa ( rara atunci ) sa intru in contact cu specialistii canadieni de la CNE Cernavoda care gandeau exact in stilul Dvs . Atunci mi-a venit ideea utopica  sa scriu si un fel de manual de initiere ( ghid psihologic cu exemplificari si recomandari … ) adresat oamenilor de afaceri si strainilor care vin in contact cu mentalitatea si comportamentele de aici si distribuit ( e vorba de afaceri nu de misionariat ) chiar la ambasadele de aici de exemplu . Dar am abandonat ideea curand ( era prea devreme si pentru straini, si pentru romani si poate si pentru mine… ).
    Pe de alta parte, si din motive despre ati scris si Dvs acum , inca de atunci mi-a venit ideea unui fel de club ( termenul nu exemplifica exact ideea… ) de afaceri , profesional, etc. transparent , dar cu exigente stricte de intrare , in care membrii respecta benevol si tansparent un fel de cod de conduita care exclude din start comportamentele , sa le numim “atipice” , intalnite de Dvs. O recomandare onesta si pozitiva data de acest club ar valora extrem de mult intr-un anumit plan ( dar, atentie, exista si reversul medaliei cand clubul poate certifica exact contrariul…).  Spre deosebire de alte proiecte mai vechi  aplicate , acesta l-am reluat de curand si are deja sustinatori . 
    Pe de alta parte, as dori sa stiu daca pot obtine acordul Dvs pentru a prezenta unele citate – bineinteles mentionand sursa –  din articolele pe care le-ati publicat ( articolul citat despre training-uri este cu adevarat excelent si ar merita citat integral ! )  . Trebuie sa marturisesc ca citesc cu mare placere blogul Dvs pe care abia l-am descoperit , pentru ca am avut placuta surpriza sa intalnesc exact acolo unde la prima parere parea cel mai putin probabil,  o viziune complexa asupra realitatii romanesti pe care ( avem  aici cohorte de specialisti in toate specialitatile manageriale si psiho-sociale , dar … ) ,  de foarte multi ani asteptam  sa o intalnesc. In acest punct , chiar va pot cita  : 
    "Una dintre pasiunile mele este psihologia si trebuie sa apun ca, pana acum, am invatat foarte multe si n-am avut probleme cu oamenii de aici".
    In sfarsit, sunt absolut convins ( dar fara sa pot demonstra de ce… ) ca educatia, formatia, pregatirea, si experienta Dvs  este una cu mult mai complexa decat banuiesc macar diversele "entitati " ( si ca sa apelam la simtul umorului ) atipice , pitoresti, si extraterestre cu care ati intrat uneori in contact . Spun asta ca psiholog  care a examinat ( in trecut , si cat timp a dorit sa profeseze ) peste 4000 de persoane.
    A fost o reala placere sa pot scrie despre asemenea subiecte.
    Cu toata consideratia ,
    Sergiu Simion
    http://sergiusimion.blogspot.com

     

  2. Elena 21 Jul 2011
    Răspunde

    Buna ziua domnule Ilias Papageorgiadis!

    Va urmaresc blogul ce ceva timp, de data aceasta ati scris un articol foarte interesant despre Fundulea. Subiect cu care am avut o anumita legatura exact in perioada nebuna 2008. Aceleasi povesti le-am auzit si eu: o oportunitate extraordinara, se va dezvolta senzational, mare proiect rezidential, etc etc. Am ramas pe margine si am observat realitatea: acum, la 3 ani distanta, acele terenuri din apropierea autostrazii sunt libere, nici urma de dezvoltare sau macar de inceput al vreunei lucrari. Ceea ce imi confirma inca o data ca a fost de bun augur sa imi urmez instinctul.

    Ce parere aveti dumneavoastra despre soarta pe viitor a zonei Fundulea, credeti ca se va construi totusi ceva, ca va exista o dezvoltare a acesteia? Ma gandesc care este oare situatia celor ce au cumparat in zona, ce vor face cu terenul in posesia caruia se afla acum.

    Va salut si va doresc numai bine!

    E.

  3. ionut 21 Jul 2011
    Răspunde

    ar fi interesant daca ati lua legatura cu acel impostor si sa il intrebati daca au inceput lucrarile la acele aberatii de care tot pomenea…sau macar la utilitati. Astfel de oameni merita impuscati sau spanzurati. Nu…mai bine batuti cu pietre intr-o piata publica !

Ce părere aveţi?