”Pinocchio” vs. ”Zorba Grecul Conservator”: Primele alegeri în Grecia după ce ”povestea frumoasă” s-a sfârșit

”Dacă-l văd pe leu, îl bat de n-o să-l mai recunoașteți!” spuse iepurașul celorlalte animale din pădure.

”Chiar poți să-l bați pe leu?” întrebă ariciul.

”De ce nu?” răspunse iepurașul. ”Sunt puternic și voi mă susțineți. Îi vom arăta că suntem mulți și că putem învinge.”

”Te-ai antrenat pentru această luptă?” întrebă bufnița.

”Sunt destul de deștept ca să nu mai menționăm farmecul meu personal.” răspunse iepurașul.

”Dar leul este puternic! Tu ce arme ai?” întrebă din nou bufnița.

”Veți vedea! Leul este norocos că nu este chiar acum în raza pumnilor mei!” încheie iepurașul.

De îndată ce lăudăroșenia iepurașului ajunse la urechile leului, acesta a decis să-i facă o vizită.

”Bună ziua Iepure! Ai vreo problemă cu mine? Ai ceva să-mi spui cumva?” întrebă leul.

”Nu!” răspunse speriat iepurașul. ” Ce mai faci? Cum îți mai merge?” continuă acesta.

”Sunt bine, mulțumesc de întrebare!” spuse leul. ”Aud că vrei să mă bați… Dorești să încerci acest lucru acum?” întrebă leul.

”Să te bat eu pe tine? Cine spune asemenea tâmpenii?” întrebă iepurașul.

”Celelalte animale în fața cărora te-ai lăudat…” răspunse leul.

”Îmi pare rău leule dar cu toții mai spunem din când în când prostii în glumă!”

Cu toții știm povestea iepurelui și a leului. Problema este că majoritatea grecilor au crezut ”iepurele” în 2015. După ce s-a demonstrat că realitatea este complet diferită față de minciunile promise de guvern, țara se îndreaptă spre noi alegeri ce se vor desfășura pe 20 Septembrie. Ar fi al treilea scrutin în numai 8 luni!

Rezultatul minciunilor

”Alegerea lui Alexis Tsipras în pofida acțiunilor sale arată că grecii nu au votat pentru un prim ministru ci pentru un mire.” scria un analist grec acum câteva luni. De-a lungul anului 2015, Dl. Tsipras a promis grecilor ”sfârșitul austerității, 12 Miliarde de euro injectați în economie, creșterea salariilor și a pensiilor” și multe altele. Fără a avea un plan serios pregătit dar folosind cuvinte mari dar goale, a preluat o țară ce se pregătea să iasă din criză (predicția pentru 2015 era de creștere economică de 3% din PIB) și a izbit-o de zid.

În vreme ce lui Pinocchio îi creștea nasul la fiecare minciună spusă, lui „Pinocchio” Grecul îi creștea popularitatea cu fiecare minciună spusă. A riscat însăși existența statului grec cu un referendum total inutil (pe care l-a și câștigat de fapt) pentru ca după aceea să-și schimbe cu 180 de grade strategia și să semneze o înțelegere pentru un pachet de măsuri de 14-15 miliarde de euro (în locul unui miliard pe care îl refuzase în ianuarie). În vreme ce în Ianuarie nu era necesar un nou împrumut ci doar o linie de credit preventivă similară cu cea accesată de România acum cinci ani, în luna August Dl. Tsipras a semnat pentru credite ce totalizează 59 de miliarde de euro! ”Sănătoase” în Ianuarie, băncile grecești s-au prăbușit și au trebuit să fie închise în Iunie prin semnătura Ministrului de Finanțe Varoufakis după care au trebuit să fie recapitalizate cu o sumă adițională de 25 de miliarde de euro. În ciuda unui an cu încasări record în turism (mai mult de 26 de milioane de turiști anul acesta), se preconizează o scădere a PIB-ului Greciei.

Aflăm acum că unul din miniștrii din cabinetul său (Tsakalotos, cel care a semnat acordul până la urmă) l-au informat destul de devreme că promisiunile lui vor avea nevoie de miliarde de noi taxe pentru a putea fi puse în practică și a nu duce Grecia în prăpastie, răspunsul său fiind că ”nu putem spune aceste lucruri pentru că vom pierde voturi”. Acum echipa lui Tsipras acceptă că ”poate am exagerat puțin” și partenerul său de la Guvern (Kammenos) se întreabă dacă nu cumva ”ar trebui să investigăm rolul lui Varoufakis și dacă nu cumva acesta a servit interesul creditorilor în loc să servească interesul NOSTRU”… Prea puțin, prea târziu!

(Am descris nu demult în articolele mele faptul că Tsipras & Co. se vor confrunta cu realitatea și că pagubele vor fi imense:

1. Grecia, Februarie 2015: ”Speranță vs. Cruda realitate”. Are oare Paulo Coelho dreptate?
2. Grecia ”Speranță” vs. ”Cruda realitate”: 0 – 2. Un ring de dans plin de farfurii sparte așteaptă ca Tsipras și Varoufakis să vină să danseze
3. Grecia ”Speranță” vs. ”Cruda realitate”: 1-5. Ultimele 69 de zile ale Greciei așa cum o cunoaștem

Concurentul nr. 1: ”Pinocchio”

După reîntoarcerea la cruda realitate, Alexis Tsipras a pierdut o parte a partidului său, partea radicală ce chiar credea în cuvântul său și al lor. Panayotis Lafazanis și un grup de 25 de membri ai Parlamentului au părăsit partidul pentru a forma un nou partid numit ”Unitatea poporului”, partid ce l-a inclus și pe ”Gepetto”. ”Gepetto” este Nikos Alavanos, un vechi politician grec de stânga ce insistă pentru reîntoarcerea la drahmă. Dl. Alavanos este cel care i-a oferit lui Alexis Tsipras șansa să candideze la Primăria Atenei în 2006 și ”cheile partidului” în 2007. Sute de membri ai Syriza au dezertat de asemenea declarându-și dezgustul față de faptul că ”am promis soluții noi dar am sfârșit prin a adopta soluții mult mai proaste decât cele pe care le blamam înainte”. ”Am promis să eliminăm nedreptele și uriașele taxe pe proprietate dar acum vom menține aceste taxe pentru mulți ani de acum înainte.”

Alexis Tsipras a cerut alegeri anticipate dar acum situația este diferită. În vreme ce în Ianuarie el stabilea regulile jocului, acum se chinuie să răspundă acuzațiilor referitoare la acțiunile sale în flagrantă contradicție cu promisiunile din trecut. La alegerile din Ianuarie Tsipras a reușit să convingă grecii că întrebarea care trebuie pusă este ”fără austeritate și soluții magice ce vin de la noi sau mai multă austeritate de la ceilalți?”. Acum încearcă să explice că a devenit acum un lider responsabil și serios care a ales să-și salveze țara (pe care de fapt tot el a supus-o riscurilor…). Susținătorii lui nu prea vin cu argumente referitoare la avantajele pe care le-ar aduce realegerea lui Tsipras ci vin cu argumentul că ceilalți ar fi mai corupți și că soluțiile lor ar fi mai rele. Mulți greci însă se întreabă cum pot să mai aibă încredere în cineva care a promis soluții dar care a livrat probleme și mai mari, a promis că nu vor exista referendumuri dar a făcut unul în care a transformat NU-ul în DA și care organizează acum alegeri anticipate deși a promis că nu va duce țara către așa ceva. Mesajul său este acum că ”noi nu am crezut în înțelegerile pe care le-am semnat așa că trebuie să ne votați pentru a le putea schimba.” Mesajul lui Alexis Tsipras, limbajul corpului și acțiunile sale (defensivă continuă) ne reamintește de Kostas Karamanlis, Prim Ministrul din 2009 ce a ales să târască țara în alegeri anticipate după care a făcut tot posibilul să piardă și să lase țara în mâinile lui Giorgos Papandreou.

Alexis Tsipras a obținut cele mai multe procente la alegerile din Ianuarie (36%) iar în Iunie sondajele îl arătau la un impresionant nivel de 42-44% din preferințele grecilor. Membrii partidului său ar fi foarte fericiți dacă și în 20 Septembrie vor obține cele mai multe voturi, însă Tsipras pare că-și dorește opusul. Tsipras pornește ca favorit dar totul se va clarifica în decursul dezbaterilor ce le va avea cu principalul adversar, ”Zorba Grecul Conservator” Vagelis Meimarakis.

Concurentul nr. 2: ”Zorba Grecul Conservator”

”Cu o vârstă în jur de 60 de ani, membru de decenii al Partidului Conservator Nea Dimokratia, ministru în mai multe guverne, ex-președinte al Parlamentului Grec, acesta este de asemenea considerat împreună cu ceilalți politicieni mai vechi responsabil de problemele Greciei.” Așa l-ar putea descrie oponenții săi pe președintele interimar al Nea Dimokratia. Vagelis Meimarakis a preluat conducerea partidului fără alegeri, fostul președinte Antonis Samaras invitându-l la biroul său și oferindu-i conducerea partidului după ce a demisionat ca urmare a rezultatelor obținute la referendumul din 5 Iulie.

Dl. Meimarakis nu poate fi considerat un reformist. Nu a dat niciun semnal că ar dori reforme în vremea când a fost ministru dar nici nu a fost implicat în vreun scandal. Principala sa caracteristică o reprezintă însă altceva: caracterul și vocabularul său ar putea reaminti de cele ale unui ”Zorba Grecul Conservator” întrucât folosește prea multe cuvinte urâte, râde mult și folosește un limbaj pe care ”sufletul partidului” l-ar folosi la o întâlnire privată cu amicii și nu în public. Deși președinte interimar, membrii partidului său s-au bucurat să-l audă ”vorbind pe limba lor”, și să-l vadă zâmbind și făcând glume pe seama lui Tsipras. Grecii nu au mai auzit un lider politic spunând într-o limbă greacă ”de cartier” despre Primul Ministru în funcție că ar fi ”mic și insuficient” și ”un mic mincinos ce pretinde că ar fi inteligent” sau că acesta ”ne forțează să avem din nou alegeri. Nu suntem o țară din lumea a treia, Grecia nu este proprietatea tatălui său și el nu este un dictator ci doar scăpat de sub control.” și că ”încearcă să scape”. ”Tsipras a promis că va rupe în bucăți înțelegerea cu creditorii și că va elibera poporul grec. În loc, el a rupt în bucăți propriul program și promisiunile făcute.”

Dl. Meimarakis a preluat un partid cu 16-18% în sondaje după ce a obținut 27% la alegerile din Ianuarie și acesta se bazează pe cele două dezbateri ce vor avea loc înainte de alegeri, una doar cu Dl. Tsipras și cea de-a doua cu restul liderilor partidelor parlamentare (cu excepția Partidului Zorii Aurii). Întrucât se așteaptă ca partidul Dlui. Meimarakis să obțină locul secund în alegeri, se preconizează crearea unei alianțe post-electorală cu Syriza (în ciuda faptului că Dl. Tsipras refuză acest scenariu). Există însă și șansa ca șansele Nea Dimokratia să crească în urma unui rezultat bun al Dl. Meimarakis în cele două dezbateri pentru că acesta are cele mai mari șanse să se conecteze la așteptările electoratului.

Restul

• ZORII AURII partidul considerat nazist de majoritatea grecilor dar patriotic de membrii săi, ar putea obține locul al treilea în ciuda embargoului mediei și a proceselor în care sunt implicați președintele partidului și majoritatea membrilor partidului aflați în parlament. Propunerea lor este ieșirea Greciei din UE și revenirea la drahmă.

• UNITATEA POPORULUI se poate lupta pentru locul al treilea. Aceștia sunt ”trădătorii” ce au părăsit Syriza și care promit revenirea la drahmă și ”o lume nouă și diferită”.

• TO POTAMI (Râul) este un partid modern cu mulți reformiști și care se poziționează ca ”un partener al viitorului guvern”. Liderul acestui partid, un celebru fost jurnalist vizează de asemenea locul al treilea în alegeri, loc pe care ar putea să-l atingă dacă va reuși să impună dinamica necesară (pe care momentan nu a reușit).

• KKE este Partidul Comunist, consecvenți acelorași idei de 90 de ani și cu o bază solidă de simpatizanți. Desigur și aceștia propun ieșirea din UE și revenirea la drahmă.

• PASOK este Partidul Socialist ce a guvernat Grecia vreme de aproape 35 de ani (cu excepția a 7 ani). Cu un nou lider de sex feminin, fiică a unui membru de partid legendar, acest partid încearcă să crească pentru a deveni un partener mai important de negocieri post electorale.

• GRECII INDEPENDENȚI au fost partenerii lui Tsipras în Guvernul actual și acum se luptă pentru a depăși limita de 3% pentru accederea în Parlament.

• KIDISO este partidul format de fostul Prim Ministru Giorgos Papandreou. Dacă va reuși să intre în Parlament va produce cea mai mare surpriză a ultimilor câteva decenii.

• UNIUNEA DE CENTRU se așteaptă să intre în Parlament pentru prima oară după 25 de ani de încercări. Președintele partidului este legendarul Vasilis Leventis ce era considerat în trecut ridicol dar a cărui predicții se dovedesc acum corecte. Grecii ar putea să-i ofere o șansă trimițându-l în Parlament. Deși restul candidaților sunt complet necunoscuți, anvergura Dlui. Leventis ar putea să fie suficientă.

Primele alegeri în Grecia după ce ”povestea frumoasă” s-a sfârșit

Grecii vor vota pe 20 Septembrie însă acum lucrurile sunt diferite față de Ianuarie. În 2009 Girgos Papandreou rostea celebrele cuvinte ”sunt bani pentru toți” după care, contrar a ceea ce afirmase, semna acorduri de împrumut cu creditorii. În 2012 Antonis Samaras a fost ales după ce a promis ”încheierea acordurilor cu creditorii” dar și acesta a ajuns în același punct și a semnat la rândul său acorduri de împrumut pentru Grecia. În 2015 Alexis Tsipras promitea că va face Europa să se schimbe dar, după ce a creat pagube de peste 90 de miliarde de euro, a semnat și el acorduri cu creditorii. Povestea frumoasă a ”soluțiilor facile” s-a terminat.

• ”Cine va câștiga?” Syriza sau Nea Dimokratia (Syriza are un avantaj în acest moment dar nu aș fi surprins dacă ”Conservatorul Zorba” va întoarce lucrurile în favoarea sa)
• ”Și după aceea ce?” Ori vor colabora ori vor căuta parteneri la Râul, PASOK sau Grecii Independenți (doar Syriza)
• ”Va fi mai bine pentru greci?” Nu, dar măcar nu se va mai înrăutăți situația actuală…
• ”Atunci, de ce s-au întâmplat toate acestea?” Pentru că grecii au dorit să dea o șansă ”viselor” în detrimentul ”realității” și un populist tânăr și simpatic a profitat de această abordare sentimentală.

2015 continuă să dea incredibile lecții poporului grec dar nu numai. Românii și restul lumii pot constata cum diferența dintre vorbe și fapte pot aduce o întreagă țară în genunchi în doar câteva luni.

Oare am învățat ceva din asta?

Voi ce credeți?